Postul Mare potrivit învăţăturii Sfântului Paul explicat de Papa la "staţiunea" romană de la bazilica Sfânta Sabina pe colina Aventin

(RV - 25 februarie 2009) Şi anul acesta la Roma, Papa a început itinerarul Postului Mare cu prima din „staţiunile romane”, sau popasuri de rugăciune, cel de la renumita bazilica paleocreştină Sfânta Sabina de pe colina Aventin, unde a celebrat Sfânta Liturghie cu ritul binecuvântării şi punerii cenuşii pe cap. Celebrarea s-a deschis cu procesiunea de la biserica Sfântul Anselm, din apropiere, pe aceeaşi colină a Romei. După intonarea imnului „Audi, benigne Conditor”, „Primeşte, milostive Dumnezeule, rugăciunile şi lacrimile pe care poporul le varsă în acest timp sfânt”, Papa a introdus celebrarea cu această invitaţie:
• „Dragi fraţi şi surori, punerea cenuşii pe cap reînsufleţeşte în noi conştiinţa că suntem ţărână şi că în ţărână ne vom întoarce. Cu ajutorul rugăciunii, al postului şi al pomenii suntem chemaţi să părăsim păcatul şi, ţinând privirea fixată dincolo de atracţiile acestei lumii să căutăm convertirea şi curăţia inimii.

Acesta este timpul prielnic. Aceasta este ziua mântuirii. Fie ca drumul Postului Mare să ne inspire voinţa fermă de a ne conforma viaţa cu Cristos drept care celebrând misterul Paştelui vom fi îngropaţi cu Cristos şi vom învia la plinătatea vieţii”.

Aşadar prin ritul auster cenuşii se reia drumul anual al Bisericii spre sărbătoarea Paştelui. Este timp de convertire, de aprofundare a credinţei, de rugăciune intensă şi de caritate dovedită prin fapte.
Liturgia ne invită să devenim oameni noi în Cristos prin harul Botezului ale cărui promisiuni le vom reînnoi în privegherea pascală.
Apoi, Papa a recitat rugăciunea de implorare: „Dumnezeule, care cunoşti slăbiciunea firii omeneşti rănite de păcat, dăruieşte poporului tău harul de a parcurge cu puterea cuvântului drumul Postului Mare pentru ca să învingă ademenirile celui rău şi să ajungă la Paşti în bucuria Spiritului”.

Terminată rugăciunea, diaconul a invitat cu glas tare „Să mergem în pace”, la care adunarea credincioşilor a răspuns „În numele lui Cristos. Amin”. Şi în cântarea Litaniilor Tuturor Sfinţilor, a unor psalmi de pocăinţă şi a altor cântece de pocăinţă Papa a condus procesiunea spre bazilica Sfânta Sabina.

• Secvenţe corale din cântarea Litaniilor Tuturor Sfinţilor.
Ajuns în această sobră bazilică paleocreştină, Papa a schimbat pluvialul de procesiune şi a îmbrăcat veşmântul pentru Sfânta Liturghie în timp ce corul cânta antifonul de intrare luat din cartea Înţelepciunii 11,24-25.27: „Tu, Doamne, eşti îndurător cu toate cele ce sunt şi nimic nu dispreţuieşti din cele pe care le-ai făcut; tu acoperi păcatele oamenilor care fac pocăinţă şi îi ierţi pentru că tu eşti Domnul Dumnezeul nostru”.

După rugăciunea colecta au fost proclamate lecturile biblice cu îndemnurile la pocăinţă: „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele”, strigă profetul Ioel; „Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate”, este ecoul tânguirii regelui David după căderea în păcat, cuprins în Psalmul 50; implorarea apostolului Paul din Scrisoarea a doua către Corinteni, „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu…Iată acum e timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii”; apoi, versul la Evanghelie din psalmul 94 „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” urmat de proclamarea Evangheliei după Matei în care Isus vorbeşte despre rugăciune, post şi pomană făcute în ascuns, dar văzute şi răsplătite de Tatăl care este în ceruri.

La omilie Papa a comentat pe scurt lecturile biblice apoi s-a oprit asupra fizionomiei Postului Mare în care atenţia este concentrată asupra morţii şi învierii Domnului: postul, faptele de pocăinţă ca moarte cu Cristos, în perspectiva Botezului, potrivit învăţăturii Sfântului Paul.
• „Astăzi, Miercurea Cenuşii - poarta liturgică de introducere în Postul Mare - textele predispuse pentru celebrarea trasează, deşi sumar, întreaga fizionomie a acestui timp” liturgic. Biserica - a spus Benedict al XVI-lea - se îngrijeşte să ne arate care trebuie să fie orientarea spiritului nostru şi ne oferă ajutoarele divine pentru a parcurge cu hotărâre şi curaj, luminaţi deja de strălucirea Misterului pascal, itinerarul spiritual special pe care îl începem”.

„Întoarceţi-vă la mine din toată inima”. Chemarea la convertire reiese ca temă dominantă în toate componentele liturghiei de azi. Deja antifonul de intrare ne spune că Domnul uită şi iartă păcatele celor care se convertesc; în rugăciunea colecta se invită poporul creştin la rugăciune pentru ca fiecare să „întreprindă un itinerar de adevărată convertire”. În prima lectură profetul Ioel îndeamnă la întoarcerea la Tatăl „din toată inima, cu post, cu plâns şi cu tânguire…căci el este milostiv şi îndurător, îndelung răbdător şi plin de bunătate, şi nu se bucură de pedeapsa pe care a trimis-o asupra voastră” (2,12-13). Promisiunea lui Dumnezeu este clară: dacă poporul va asculta invitaţia la a se converti, Dumnezeu va face să triumfe îndurarea sa şi prietenii săi vor fi copleşiţi cu nenumărate favoruri. Cu psalmul responsorial, adunarea liturgică îşi însuşeşte invocaţiile Psalmului 50 cerând Domnului să zidească în noi „o inimă curată”, să reînnoiască în noi „un duh binevoitor”. Este apoi pagina evanghelică, în care Isus, punându-ne în gardă împotriva cariei trufiei care duce la ostentaţie şi ipocrizie, la superficialitate şi complăcere de sine, reafirmă necesitatea de a nutri rectitudinea inimii.. El indică în acelaşi timp mijlocul pentru a creşte în această puritate de intenţie: cultivarea intimităţii cu Tatăl ceresc.

Deosebit de plăcut în acest an jubiliar de comemorare a bimilenarului naşterii Sfântului Paul, ne vine cuvântul din a doua Scrisoare către Corinteni: „Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (5,20). Această invitaţie a Apostolului sună ca un imbold mai mult de a lua în serios chemarea de postul mare la convertire. Paul a trăit în mod extraordinar puterea harului lui Dumnezeu, harul Misterului pascal care susţine chiar Postul Mare. El ni se prezintă ca „ambasador” al Domnului. Cine atunci mai bine decât el ne poate ajuta să parcurgem cu folos aceste itinerar de convertire interioară? În prima Scrisoare către Timotei scrie: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi între care eu sunt primul” şi adaugă: „însă de aceea am găsit îndurare pentru ca Cristos Isus să-şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare făcând din mine un model pentru cei care vor crede în el spre viaţa veşnică” (1,15-16). Apostolul este deci conştient de faptul că a fost ales ca exemplu, şi această exemplaritate a lui priveşte propria convertire, transformarea vieţii sale petrecută datorită iubirii milostive a Tatălui. „Mai întâi am fost un defăimător, un persecutor şi un insultător - el recunoaşte - dar am găsit îndurare…însă harul Domnului nostru s-a revărsat din plin” (ibid. 1,13-14). Întreaga sa predicare, şi înainte încă, toată existenţa sa misionară au fost susţinute de un impuls lăuntric ce provenea din experienţa fundamentală a „harului”. „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt - scrie Corintenilor - …am lucrat mai mult decât ei toţi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine” (1Cor 15,10). Este vorba de o conştiinţă ce apare în orice scriere a sa şi care a avut rolul unei „pârghii” interioare pe care Dumnezeu a putut acţiona pentru a-l face să meargă înainte, spre noi tărâmuri nu numai geografice, dar şi spirituale.

Sfântul Paul recunoaşte că totul în el este opera harului divin, dar nu uită că trebuie să adere liber la darul vieţii celei noi primite la Botez. În textul capitolului 6 al Scrisorii către Romani, care va fi proclamat în timpul Vigiliei pascale, scrie: „Aşadar, să nu mai domnească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să ascultaţi de poftele lui, şi nici să nu puneţi mădularele voastre în slujba păcatului ca instrumente ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre lui Dumnezeu ca instrumente ale dreptăţii” (6,12-13). În aceste cuvinte găsim conţinut programul Postului Mare după perspectiva sa intrinsecă a Botezului. Pe de o parte, se afirmă victoria lui Cristos asupra păcatului, petrecută o dată pentru totdeauna prin moartea şi învierea sa; pe de alta, suntem îndemnaţi să nu punem la dispoziţia păcatului mădularele noastre, adică să nu lăsăm păcatului loc de revanşă. Biruinţa lui Cristos aşteaptă ca ucenicul să şi-o însuşească, şi aceasta are loc înainte de toate la Botez, prin care, uniţi cu Isus, am devenit „vii, înviaţi din morţi”. Însă cel botezat, pentru ca Cristos să poată domni pe deplin în el. trebuie să-i urmeze fidel învăţăturile; nu trebuie niciodată să slăbim atenţie, pentru a nu permite adversarului să recupereze oarecum din teren.

Dar cum să ducem la îndeplinire chemarea de la Botez, cum să fim biruitori în lupta dintre trup şi spirit, între bine şi rău, luptă ce marchează existenţa noastră? În fragmentul evanghelic Domnul ne indică azi trei mijloace folositoare: rugăciunea. pomana şi postul. În experienţa şi în scrierile Sfântului Paul găsim şi în această privinţă indicaţii utile. Relativ la rugăciune, el îndeamnă la „a persevera” şi la „a veghea în ea, aducând mulţumiri” (Rom 12,12; Col 4,2)) la „a se ruga fără încetare” (1Tes 5,17). În ceea ce priveşte pomana sunt desigur importante paginile dedicate marii colecte în favoarea fraţilor săraci (cf 2Cor 8-9), dar trebuie subliniat că pentru el caritatea este culmea vieţii celui care crede, „legătura desăvârşirii”: „Însă mai presus de toate acestea - scrie Colosenilor - îmbrăcaţi-vă cu iubire care le uneşte pe toate în mod desăvârşit” (Col 3,14). Despre post nu vorbeşte în mod expres, însă îndeamnă adesea la sobrietate, ca trăsătură caracteristică a celui care e chemat să trăiască în vigilentă aşteptare a Domnului (cf 1Tes 5,6-8; Tit 2,12). Interesant este şi aluzia sa la acea „luptă” spirituală care cere cumpătare: „Orice atlet - scrie Corintenilor - renunţă la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi pentru una nepieritoare” (1Cor 9,25).

Iată deci vocaţia, chemarea creştinilor: înviaţi cu Cristos, ei au trecut prin moarte şi de acum viaţa lor este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu (cf Col 3,1-2). Pentru a trăi această „nouă” existenţă în Dumnezeu este indispensabil a se nutri din Cuvântul lui Dumnezeu. Isus o spune clar când răspunde primei din cele trei ispitiri în pustiu, citând din cartea Deuteronomului: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4; cfr Dt 8,3). Sfântul Paul a înţeles acest lucru şi îl recomandă: „Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. Învăţaţi-vă şi îndemnaţi-vă unii pe alţii cu toată înţelepciunea în psalmi, în imnuri şi în cântări spirituale (Col 3,16). Şi în aceasta, Apostolul este înainte de toate martor: Scrisorile sale sunt dovada grăitoare a faptului că el trăia Cuvântul lui Dumnezeu: gândire, acţiune, rugăciune, teologie, predicare, îndemn, totul în el era rod al Cuvântului, primit încă din tinereţe în credinţa ebraică, revelat pe deplin în faţa ochilor săi de întâlnirea cu Cristos mort şi înviat, propovăduit în restul vieţii în timpul „cursei” misionare. Lui i-a fost revelat că Dumnezeu a pronunţat în Cristos Isus Cuvântul său definitiv, Cuvânt de mântuire care coincide cu misterul Crucii: Astfel el putea să concludă: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume” (Gal 6,14). În Paul Cuvântul s-a făcut viaţă, şi singura sa laudă este Cristos răstignit şi înviat.

Dragi fraţi şi surori, în timp ce ne dispunem să primim cenuşa pe cap în semn de convertire şi de pocăinţă, să deschidem inima lucrării dătătoare de viaţă a Cuvântului lui Dumnezeu. Postul Mare, marcat de o mai frecventă ascultare a acestui Cuvânt, de o mai intensă rugăciune, de un stil de viaţă auster şi de pocăinţă, să fie de imbold la convertire şi la iubirea sinceră faţă de fraţi, mai ales faţă de cei mai săraci şi nevoiaşi. Să ne însoţească apostolul Paul, să ne călăuzească Maria, Fecioara atentă a ascultării şi smerita Slujitoare a Domnului. Vom putea astfel să ajungem, reînnoiţi în spirit, să celebrăm cu bucurie Paştele.
 
Aici serviciul audio: