Semnificaţia postului creştin în raport cu celelalte religii: reflecţia cardinalului
Paul Josf Cordes
(RV - 24 februarie 2009) „În zilele noastre, practica postului
pare să fi pierdut puţin din valoarea sa spirituală şi să fi căpătat mai degrabă,
într-o cultură marcată de căutarea bunăstării materiale, valoarea unei măsuri terapeutice
pentru îngrijirea propriului corp. A posti ajută, desigur, la bunăstarea fizică,
dar pentru credincioşi este în primul rând o ’terapie’ pentru îngrijirea a tot ceea
ce îi împiedică să se conformeze voinţei lui Dumnezeu”. Este una din reflecţiile
de o mai puternică rechemare conţinută în Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru Postul
Mare 2009. Miercuri, Papa - care nu va ţine dimineaţa tradiţionala audienţă generală
- va prezida, în cursul după-amiezii, ritul de binecuvântare şi de punere a cenuşii
pe cap, care marchează începutul Postului Mare, la Sfânta Liturghie din bazilica
romană paleocreştină Sfânta Sabina de pe colina Aventin. Liturghia va fi precedată
de procesiunea de pocăinţă cu plecarea de la bazilica Sfântul Anselm situată la câteva
sute de metri depărtare.
Contactat de redacţia noastră centrală, cardinalul
Paul Josef Cordes, preşedinte al Consiliului Pontifical „Cor Unum”, se opreşte asupra
valorii atribuite de Benedict al XVI-lea postului creştin. • „Sunt foarte
mulţumit că Papa a ales această temă. Trăim într-o lume în care există un cult al
trupului. E adevărat că Sfântul Paul spune: ’Nimeni nu şi-a urât vreodată propriul
trup’ (Ef 5,29), şi e deci important a ţine la trup. Dar uneori această grijă
este exagerată. Numai în Germania au fost fot vândute 18 milioane de kit-uri pentru
slăbire. Ştim toţi că trebuie fim limitaţi la a îngriji excesiv trupul propriu. Prin
urmare, din partea Papei era important să vorbească despre post. În afară de aceasta,
şi alte religii practică postul. Cunoaştem luna Ramadan în islam: într-un context
cu diversităţi religioase, deci, este o îndatorire foarte importantă a sublinia întâi
postul şi după aceea a descoperi şi specificul său creştin”.
Nu credeţi
că această grijă obsesivă pentru trup despre care vorbiţi, poate duce la o idolatrizare
a trupului? • „Desigur. Deja romanii spuneau: Mens sana in corpore
sano. O minte sănătoasă are nevoie de un trup sănătos. Trupul are valoarea sa, nu
putem nega aceasta. Însă, a îngriji excesiv propriul trup are întotdeauna riscurile
sale. Toată publicitatea, de exemplu, vrea să arate trupul frumos: rar prezintă bătrânii
care suferă. Trupul este pus astfel în evidenţă, motiv pentru care nu mai vedem faptul
că mai important decât trupul sau împreună cu el trebuie să fie spiritul, voinţa,
libertatea. Sunt valori abstracte dar importante pentru păstra o stare corectă şi
sănătoasă a trupului. Cultul trupului este foarte periculos. În Germania, există chiar
un săpun care se cheamă „Kult”. Evident, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să tratăm
bine trupul, dar nu trebuie să se exagereze în dorinţa ca trupul să predomine voinţa
omului, altminteri, trupul devine un tiran”.
Prin ce se distinge practica
postului creştin de cel al altor religii? • „Dacă ne uităm la celelalte mari
religii descoperim că islamul - de pildă . nu are o relaţie cu Creaţia aşa cum are
creştinismul. Islamul nu poate descoperi în Creaţie nici un element divin deoarece
Dumnezeu este foarte departe de creaţie: există un abis între Dumnezeu şi ea. Dumnezeu
inspiră creaţie prin lege, prin sharia, dar nu are nici o relaţie personală cu creaţia.
În schimb, creştinul poate să se identifice cu Creaţia, deoarece Cristos este Fiul
lui Dumnezeu şi s-a întrupat, a luat trupul nostru. Acesta este un lucru de nedepăşit,
deoarece în felul acesta noi putem avea în Creaţie o relaţie cu Dumnezeu însuşi. Cristos
este modelul nostru, El a mers în pustiu şi astfel putem găsi în post persoana lui
Isus Cristos. Mi se pare că toate metodele postului sunt importante, dar scopul este
acela de a vedea cum Isus Cristos trăieşte postul în pustiu: acolo ne găsim în faţa
unei persoane. Islamul are în faţă o lege, un Dumnezeu ce e departe, noi îl avem pe
Cristos aproape care ne dă exemplu cum să postim. Metodele postului au acest scop
şi nu sunt atât de importante: important este a-l găsi pe Cristos. Papa spune în mesajul
său că postul ne ajută să ne dedicăm total lui Dumnezeu”.
Postul de bună
voie în timpul Postului Mare poate contribui la a combate foamea din lume? •
„Papa o spune destul de clar în Mesaj. Dacă mă lipsesc de ceva bun şi util pentru
trup, îmi rămâne şi o anumită sumă de bani. Dacă îmi abţin ochii de a privi la televizor
un anumit timp, voi avea timp pentru a mă ruga. Dacă îndepărtez din inima mea orgoliul,
voi avea dorinţa să mă mărturisesc. Astfel, timpul Postului Mare este pentru mine
un timp de aprofundare a vieţii creştine. Este aproape un curs de exerciţii spirituale.
Iar Biserica ne oferă 40 de zile pentru a ne pregăti la sărbătoarea Paştelui. Sunt
mulţumit de acest Mesaj deoarece uneori în lume pregătirea Paştelui era doar un timp
de pregătit colecta şi lumea să gândea în sine: dacă fa o bună ofertă m-am pregătit
la sărbătoare. În schimb, Mesajul Papei din acest an ne arată clar că sunt şi alte
elemente importante cât colecta care ne indică adevăratul sens al Postului Mare care
vrea să ne pregătească să celebrăm Paştele ca misterul morţii şi învierii lui Isus
Cristos. Numai cine a murit poate simţi bucuria Învierii şi numai cine a făcut cu
adevărat trecerea spre această moarte, lepădându-se de sine, va avea bucuria de a
celebra în privegherea Paştelui bucuria Învierii.