2009-02-24 19:29:01

Semnificaţia postului creştin în raport cu celelalte religii: reflecţia cardinalului Paul Josf Cordes


(RV - 24 februarie 2009) În zilele noastre, practica postului pare să fi pierdut puţin din valoarea sa spirituală şi să fi căpătat mai degrabă, într-o cultură marcată de căutarea bunăstării materiale, valoarea unei măsuri terapeutice pentru îngrijirea propriului corp. A posti ajută, desigur, la bunăstarea fizică, dar pentru credincioşi este în primul rând o ’terapie’ pentru îngrijirea a tot ceea ce îi împiedică să se conformeze voinţei lui Dumnezeu”.
Este una din reflecţiile de o mai puternică rechemare conţinută în Mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2009. Miercuri, Papa - care nu va ţine dimineaţa tradiţionala audienţă generală - va prezida, în cursul după-amiezii, ritul de binecuvântare şi de punere a cenuşii pe cap, care marchează începutul Postului Mare, la Sfânta Liturghie din bazilica romană paleocreştină Sfânta Sabina de pe colina Aventin. Liturghia va fi precedată de procesiunea de pocăinţă cu plecarea de la bazilica Sfântul Anselm situată la câteva sute de metri depărtare.

Contactat de redacţia noastră centrală, cardinalul Paul Josef Cordes, preşedinte al Consiliului Pontifical „Cor Unum”, se opreşte asupra valorii atribuite de Benedict al XVI-lea postului creştin.
• „Sunt foarte mulţumit că Papa a ales această temă. Trăim într-o lume în care există un cult al trupului. E adevărat că Sfântul Paul spune: ’Nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup’ (Ef 5,29), şi e deci important a ţine la trup. Dar uneori această grijă este exagerată. Numai în Germania au fost fot vândute 18 milioane de kit-uri pentru slăbire. Ştim toţi că trebuie fim limitaţi la a îngriji excesiv trupul propriu. Prin urmare, din partea Papei era important să vorbească despre post. În afară de aceasta, şi alte religii practică postul. Cunoaştem luna Ramadan în islam: într-un context cu diversităţi religioase, deci, este o îndatorire foarte importantă a sublinia întâi postul şi după aceea a descoperi şi specificul său creştin”.

Nu credeţi că această grijă obsesivă pentru trup despre care vorbiţi, poate duce la o idolatrizare a trupului?
• „Desigur. Deja romanii spuneau: Mens sana in corpore sano. O minte sănătoasă are nevoie de un trup sănătos. Trupul are valoarea sa, nu putem nega aceasta. Însă, a îngriji excesiv propriul trup are întotdeauna riscurile sale. Toată publicitatea, de exemplu, vrea să arate trupul frumos: rar prezintă bătrânii care suferă. Trupul este pus astfel în evidenţă, motiv pentru care nu mai vedem faptul că mai important decât trupul sau împreună cu el trebuie să fie spiritul, voinţa, libertatea. Sunt valori abstracte dar importante pentru păstra o stare corectă şi sănătoasă a trupului. Cultul trupului este foarte periculos. În Germania, există chiar un săpun care se cheamă „Kult”. Evident, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să tratăm bine trupul, dar nu trebuie să se exagereze în dorinţa ca trupul să predomine voinţa omului, altminteri, trupul devine un tiran”.

Prin ce se distinge practica postului creştin de cel al altor religii?
• „Dacă ne uităm la celelalte mari religii descoperim că islamul - de pildă . nu are o relaţie cu Creaţia aşa cum are creştinismul. Islamul nu poate descoperi în Creaţie nici un element divin deoarece Dumnezeu este foarte departe de creaţie: există un abis între Dumnezeu şi ea. Dumnezeu inspiră creaţie prin lege, prin sharia, dar nu are nici o relaţie personală cu creaţia. În schimb, creştinul poate să se identifice cu Creaţia, deoarece Cristos este Fiul lui Dumnezeu şi s-a întrupat, a luat trupul nostru. Acesta este un lucru de nedepăşit, deoarece în felul acesta noi putem avea în Creaţie o relaţie cu Dumnezeu însuşi. Cristos este modelul nostru, El a mers în pustiu şi astfel putem găsi în post persoana lui Isus Cristos. Mi se pare că toate metodele postului sunt importante, dar scopul este acela de a vedea cum Isus Cristos trăieşte postul în pustiu: acolo ne găsim în faţa unei persoane. Islamul are în faţă o lege, un Dumnezeu ce e departe, noi îl avem pe Cristos aproape care ne dă exemplu cum să postim. Metodele postului au acest scop şi nu sunt atât de importante: important este a-l găsi pe Cristos. Papa spune în mesajul său că postul ne ajută să ne dedicăm total lui Dumnezeu”.

Postul de bună voie în timpul Postului Mare poate contribui la a combate foamea din lume?
• „Papa o spune destul de clar în Mesaj. Dacă mă lipsesc de ceva bun şi util pentru trup, îmi rămâne şi o anumită sumă de bani. Dacă îmi abţin ochii de a privi la televizor un anumit timp, voi avea timp pentru a mă ruga. Dacă îndepărtez din inima mea orgoliul, voi avea dorinţa să mă mărturisesc. Astfel, timpul Postului Mare este pentru mine un timp de aprofundare a vieţii creştine. Este aproape un curs de exerciţii spirituale. Iar Biserica ne oferă 40 de zile pentru a ne pregăti la sărbătoarea Paştelui. Sunt mulţumit de acest Mesaj deoarece uneori în lume pregătirea Paştelui era doar un timp de pregătit colecta şi lumea să gândea în sine: dacă fa o bună ofertă m-am pregătit la sărbătoare. În schimb, Mesajul Papei din acest an ne arată clar că sunt şi alte elemente importante cât colecta care ne indică adevăratul sens al Postului Mare care vrea să ne pregătească să celebrăm Paştele ca misterul morţii şi învierii lui Isus Cristos. Numai cine a murit poate simţi bucuria Învierii şi numai cine a făcut cu adevărat trecerea spre această moarte, lepădându-se de sine, va avea bucuria de a celebra în privegherea Paştelui bucuria Învierii.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.