În slujire se realizează adevărata libertate, a spus Sfântul Părinte în vizita la Seminarul Roman Major

(RV – 21 februarie 2009) Libertatea înseamnă a se pune în slujba altuia: astfel a subliniat Papa, vineri după-amiază, în cadrul vizitei făcute la Seminarul Roman Major. Benedict al XVI-lea a mers la acest Institut în ajunul sărbătorii Sfânta Fecioară Maria a Încrederii, patroana Seminarului.

În capela principală a institutului, Sfântul Părinte a ţinut o „lectio divina” pentru seminarişti despre Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni.

„Aţi fost chemaţi la libertate”, aminteşte Papa seminariştilor, acea libertate care este „marele vis al umanităţii”, mai ales în epoca modernă. Dar libertatea, continuă Papa, nu înseamnă a trăi după propriul „eu” absolut:

„Eu-l absolut depinde de nimeni şi de nimic şi pare să fie cu adevărat, în sfârşit, libertatea: dacă eu nu depind de nimeni pot face ce vreau. Dar tocmai această absolutizare a eu-lui este carne, adică degradare a omului şi nu ajunge la libertate: libertinismul nu este libertate, ci faliment al libertăţii”.

Şi atunci, ce este libertatea? Cum putem fi liberi? Răspunsul, afirmă Papa, se găseşte tocmai în scrierile Sfântului Paul:

„Paul cutează un paradox intens: „prin caritate, sunteţi în slujire”, adică libertatea se realizează în mod paradoxal prin slujire; devenim liberi dacă devenim slujitori unii altora. Şi astfel Paul pune întreaga problemă a libertăţii în lumina adevărului omului (…). Adevărul nostru este că, mai ales, suntem creaturi ale lui Dumnezeu şi trăim în relaţie cu Creatorul. Suntem fiinţe relaţionale. Şi doar acceptând acest mod de a ne relaţiona, intrăm în adevăr, altfel cădem în minciună şi în minciună fiind , până la urmă ne distrugem”.

Ca şi creaturi ale lui Dumnezeu, continuă Benedict al XVI-lea, depindem de El, dar într-o formă de dependenţă care nu este tiranie, ci iubire. Dependenţa „este libertate, pentru că astfel suntem în iubirea Creatorului”. Apoi, Benedict al XVI-lea subliniază că această „relaţie dintre făptură şi Creator” implică „şi un al doilea tip de relaţie”, adică cea a familiei umane, a raportului unuia cu altul:

„Libertatea umană înseamnă, pe de o parte, a fi în bucurie şi în spaţiul amplu al iubirii de Dumnezeu, dar implică şi a fi unul cu altul şu unul pentru altul. Nu există libertate împotriva altuia. Dacă eu mă absolutizez, devin duşman al altuia, nu mai putem convieţui şi toată viaţa devine cruzime, devine un faliment. Doar libertatea împărtăşită este libertate umană, doar fiind împreună putem intra în simfonia libertăţii”.

Şi atunci, cum să se găsească măsura împărtăşirii libertăţii? Ajunge să se privească la ordinea Creatorului în natura noastră, afirmă Benedict al XVI-lea, „ordinea adevărului care dă fiecăruia locul lui”, astfel că „ordinea şi dreptul pot fi instrumente de libertate împotriva sclaviei egoismului”. În această optică, cuvintele Sfântului Augustin „Iubeşte şi fă tot ce vrei”, devin adevărate dacă se trăieşte cu adevărat în comuniune cu Cristos, dacă identificăm voinţa noastră cu cea divină. Doar astfel putem face realmente ceea ce vrem, spune Benedict al XVI-lea, pentru că voim împreună cu Cristos, în adevăr şi cu adevăr. Apoi, pontiful revine asupra unui punct din Scrisoarea către Galateni, în care Paul face referire la situaţia dezagregată a acelei comunităţi creştine, care „nu se mai afla pe strada comuniunii cu Cristos”. De aceea în acea comunitate începuseră să se işte polemici, de felul celor care apar acolo unde „credinţa degenerează în intelectualism iar umilinţa este înlocuită de aroganţa de a se considera mai buni decât un altul”. O realitate ce poate fi întâlnită şi azi:

„Vedem bine că şi azi sunt cazuri asemănătoare, când – în loc să intrăm în comuniunea cu Cristos, în Trupul lui Cristos care este Biserica – fiecare vrea să fie superior celuilalt şi cu aroganţă intelectuală face să se creadă că el ar fi mai bun. Şi astfel nasc polemicile care sunt distructive: este o caricatură a Bisericii care ar trebui să fie un singur suflet şi o singură inimă”.

Şi atunci, conclude Sfântul Părinte, este fundamental să se tragă învăţăminte din scrierile pauline:

„În această avertizare a Sfântului Paul trebuie să facem şi astăzi un examen de conştiinţă: fără a se crede superior celuilalt, dar fiind în umilinţa lui Cristos, în umilinţa Maicii Domnului, intrând în obedienţa credinţei. Tocmai astfel se deschide cu adevărat marele spaţiu al adevărului şi al libertăţii în iubire”.


Aici serviciul audio: