Cardinalul Franc Rodé în Camerun pentru adunarea Confederaţiei Conferinţelor Superiorilor
Majori din Africa şi Madagascar
(RV – 19 februarie 2009) S-a desfăşurat zilele trecute, la Yaoundé, în Camerun prima
adunare generală ordinară a Confederaţiei Conferinţelor Superiorilor Majori din Africa
şi Madagascar, organism înfiinţat în 2005. Întâlnirea a avut ca temă: „pasiunea pentru
Cristos, pasiune pentru Africa”. La deschiderea lucrărilor a fost prezent cardinalul
Franc Rodé, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile
de Viaţă Apostolică, care a vorbit despre bogăţia vieţii consacrate în continentul
african, aşa cum reiese din următorul interviu. Cardinalul Rodé:
• „Trebuie
spus că prezenţa de circa 80 de mii de călugări şi călugăriţe în Africa este cu adevărat
de mare importanţă pentru Biserică. Aş spune că sunt o prezenţă indispensabilă. Sunt
prezenţi în domeniul educaţiei prin şcolile lor, sunt de asemenea prezenţi în domeniul
sanitar. O altă activitate importantă este vizita în familii şi lupta împotriva maladiei
SIDA. Persoanele consacrate sunt aşadar pe deplin integrate în realitatea africană
ce este deseori foarte dificilă. Călugării şi călugăriţele fac o muncă deosebit de
importantă in folosul populaţiei, dar prima lor misiune este evident evanghelizarea
pe care o fac cât se poate conştiincios şi de responsabil şi cred că pot spune că
şi în mod foarte eficient.
Marea bogăţie o constituie vocaţiile care sunt numeroase
şi tind să crească numeric din an în an. Este, desigur, un mare har dar este necesar
un discernământ clar şi mai ales o bună formaţie. Am reafirmat ideea că – dacă educaţia
şi timpul formării în Africa necesită o perioadă mai lungă este bine să se prelungească
cu un an perioada de noviciat, de exemplu, cu o mică întrerupere a anilor de studii
pentru a maturiza vocaţia încât persoanele consacrate, la încheierea acestei perioade,
să fie cu adevărat bine formate.
La Yaoundé am inaugurat un institut de formare
pastorală şi teologică. Va fi un prim institut în continentul african ce se va dedica
în special formării călugărilor şi călugăriţelor. Este un semn că Biserica din Africa
se organizează tot mai mult şi tot mai bine.
Este fundamentală
formarea şi discernământul dar şi faptul ca această formare se face din ce în ce mai
mult în Africa, aşa încât aceste persoane rămân înrădăcinate în teritoriul lor… •
„Este o linie pe care o urmăm de multă vreme. Nu este recomandabil ca aceşti tineri
africani – călugări şi călugăriţe – să facă noviciatul în Europa sau în America de
Nord, ci trebuie să rămână acolo, în Africa. Perioada formării trebuie petrecută în
general în ţara de origine şi, odată încheiată această perioadă, în anumite cazuri,
se poate admite venirea în Europa pentru a urma anumite studii, dar formarea esenţială
trebuie făcută în ţara lor”.
Această vizită în Camerun precede cu câteva săptămâni
vizita pe care o va face Sfântul Părinte… •”Pe 2 februarie, Ziua vieţii consacrate,
i-am spus Sfântului Părinte: peste câteva zile voi merge în Camerun. „Ah, mia spus,
îmi veţi fi oarecum precursor. Duceţi populaţiei mărturia afecţiunii şi simpatiei
mele, împreună cu rugăciunea şi binecuvântarea mea!”. Am repetat cuvintele lui Benedict
al XVI-lea la toate întâlnirile avute la Yaoundé aşa încât să constituie o mică pregătire
la vizita Sfântului Părinte în această ţară”.