Viciile capitale, în viziunea Sfântului Toma d'Aquino, într-o nouă carte publicată de Librăria Editură Vaticană

(RV – 18 februarie 2009) O introspecţie în existenţa omului, „cu ale sale lumini şi umbre, cu aspiraţii dar şi cu micimi şi tensiuni”. Iată ce oferă cititorului volumul „Introspecţie medievală”, o lucrare a părintelui Samuele Sangalli, de la Congregaţia pentru Episcopi şi editată de Librăria Editură Vaticană. Cartea – o relectură a păcatelor capitale, a viciilor descrise de Sfântul Toma d'Aquino a fost prezentată marţi, 17 februarie, la Universitatea Pontificală Gregoriană.

Împărţit între aspiraţii la Adevăr, Dreptate, Frumos şi seducţia păcatului, dintotdeauna omul a experimentat acel conflict interior, acea luptă între bine şi rău. De când, în grădina Edenului, primii oameni – primul bărbat şi prima femeie – au refuzat paternitatea lui Dumnezeu, inaugurând pentru specia umană un trist şi neîncheiat capitol.
„Nu săvârşesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc”, scrie Sfântul Paul în Scrisoarea către Romani, descriind atât de bine drama condiţiei omului, sclav al propriei slăbiciuni. O stare care are însă o soluţie, după cum lasă să se înţeleagă Sfântul Toma d'Aquino în tratatul său despre păcatele capitale

Potrivit interpretării oferite de părintele Samuele Sangalli, invidia, lenea, mânia, mândria, apoi zgârcenia, lăcomia şi necurăţia sunt neputincioase în faţa lui Dumnezeu care susţine omul în exerciţiul virtuţilor, cu condiţia ca raţiunea să promoveze cu hotărâre parcursul spre perfecţiune.

Despre viziunea asupra omului în Sfântul Toma, ne vorbeşte cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi, care a intervenit la prezentarea volumului „Introspecţie medievală”:

„Din această analiză a viciilor, făcută de Sfântul Toma, reiese pe de o parte măreţia omului dar, pe de altă parte, fragilitatea şi mizeria umană. În fond, ceea ce Sfântul Toma încearcă să favorizeze este angajarea în alegerea în viaţă nu a căii care duce la viciu, ci a celei care duce la virtute”.

Un portret – afirmă părintele Sangalli – care lasă să se întrevadă „o mare încredere în om şi în raţiunea sa”.
„Dacă omul se ia în serios pe sine, ceea ce el numeşte recta ratio (judecata dreaptă) este capabil să-şi disciplineze pasiunile, să le transforme, să le facă să devină dintr-un instrument de distrugere un carburant pentru a trăi bine. Şi acest lucru va fi desigur realizat şi prin harul lui Dumnezeu”.

Dar, dacă forţa de a cultiva virtuţile îi vine omului de la Dumnezeu, omul este în acelaşi timp chemat zilnic la o alegere responsabilă şi – reafirmă autorul – să transforme ispitirea la viciu în ocazie de creştere. Părintele Sangalli:
„Un exemplu este că invidia este corozivă atât pentru individ cât şi pentru corpul social. Atunci ce-i de făcut? Sfântul Toma spune că este posibil să transformi invidia în zel, să o faci să devină pozitivitate, să fie un stimul pentru punerea în valoare a talentelor. Anumite curente condamnau orice fel de mânie. În realitatea, Toma spune că mânia este bună, dar nu atunci când înlocuieşte raţiunea, ci atunci când duce la împlinirea raţiunii. După ce am înţeles că o realitate, un adevăr este just, atunci este necesară şi o anumită pasiune pentru a o promova.

În lupta împotriva viciului, continuă părintele Sangalli, este prioritară combaterea a ceea ce Sfântul Toma considera ca fiind origine a tuturor viciilor, şi anume „mândria”, în vreme ce „caritas”, adică „iubirea” este definită mamă a tuturor virtuţilor.

Aici serviciul audio: