Benedict al XVI-lea: la audienţa generală vorbeşte despre Sfântul Beda Venerabilul
şi se roagă ca Europa să se redecopere creştină în rădăcinilie ei spre a fi "mai umană"
(RV - 18 februarie 2009) Îngrijirea cu asiduitate a formării religioase în
scopul de a putea „traduce în viaţă” ceea ce se celebrează
în liturgie, este una din învăţăturilepentru
creştinii contemporani inspirată de scrierile lui Beda Venerabilul,
a cărui figură a fost prezentată de Papa la audienţa generală din Piaţa Sfântul Petru.
Benedict al XVI-lea l-a prezentat pe acest Părinte al Bisericii ca „una dintre cele
mai însemnate figuri de erudit din Evul Mediu timpuriu”. Prin studiile sale - a spus
între altele Papa adresându-se celor circa 20 de mii de credincioşi prezenţi, - Beda
Venerabilul, anii aproximativ 672/73-735, a contribuit la „construirea unei Europe
creştine”. Benedict al XVI-lea a formulat auspicii ca bătrânul nostru continent să
se redescopere ca atare încă de la rădăcinile sale. Dar
să-l ascultăm pe Pontif: • „Sfântul de care ne apropiem astăzi
se numeşte Beda şi s-a născut în nord-estul Angliei în Northumbria. El însuşi povesteşte
că părinţii săi l-au încredinţat la vârsta de şapte ani abatelui mănăstirii benedictine
din apropiere pentru ca să fie educat. „În acea mănăstire - aminteşte el - de atunci
am trăit mereu, dedicându-mă intens studiului Scripturii şi, în timp ce observam disciplina
Regulii şi ocupaţia zilnică de a cânta în biserică, mi-a plăcut întotdeauna sau să
învăţ, sau să predau sau să scriu”(Historia eccl. Anglorum, V, 24).
Teolog,
biblist, liturgist, istoric al Bisericii. Venerabilul Beda este un geniu poliedric
tipic unei epoci - cea medievală - în care studiosul practica şi cultiva concomitent
şi cu iscusinţă mai multe discipline. Dar este şi un maestru de viaţă creştină de
mare actualitate, care deja în urmă cu 1300 de ani a invitat la impregnarea instituţiilor
şi a vieţii sociale cu valorile Evangheliei. Lui - care a trăit între ultimele decenii
ale secolului al VII-lea şi primele trei ale secolului al VIII-lea în nord-estul Angliei
- i se datorează învăţăminte despre care Benedict al XVI-lea a spus că sunt şi în
prezent cu totul potrivite diferitelor „stări de viaţă” ale creştinului”. • „Studioşilor
le aminteşte două îndatoriri esenţiale: a scruta minunăţiile Cuvântului lui Dumnezeu
pentru a le prezenta credincioşilor în formă atrăgătoare; a expune adevărurile dogmatice
evitând complicaţiile eretice şi rămânând la ’simplitatea catolică’, cu atitudinea
celor mici şi umili cărora Dumnezeu se complace să le descopere misterele Împărăţiei
sale”.
În schimb, celor care au responsabilităţi pastorale, Venerabilul Beda
le sugerează să însoţească predica cu expresii de devoţiune populară - icoane, procesiuni,
pelerinaje - şi de a privilegia folosirea ’limbii populare’. Persoanelor consacrate
le adresează îndemnul să cultive asceza şi contemplaţia dar şi apostolatul. Un ferment
care pentru Beda Venerabilul se traduce într-o ’imagine’, aceea a unei ’Biserici destoinice’,
’cu faţa înnegrită de soare şi marcată - scrie - de ostenelile evanghelizării”.
• „Tinzând să desţelenească alte câmpuri sau vii şi să ridice între noile populaţii
’nu o colibă provizorie dar o locuinţă stabilă’, adică să insereze Evanghelia în ţesutul
social şi în instituţiile culturale. În această perspectivă Sfântul doctor al Bisericii
îndeamnă credincioşii laici să fie asidui în instruirea religioasă (…) Îi învaţă cum
să se roage continuu, ’reproducând în viaţă ceea ce celebrează în liturgie’”.
În
timpul catehezei, Papa l-a definit pe Beda Venerabilul expert în Sfintele Scripturi,
„strălucit maestru de teologie liturgică”, un atent istoric al Bisericii pentru care
trasează, de altfel, o cronologie a primelor şase Concilii ecumenice şi descrierea
ereziilor pe care ele le-au denunţat. Este autor şi al unei renumite „Istorii bisericeşti
a Angliei”, care îl face ’părinte al istoriografiei engleze, dar mai ales - a afirmat
Benedict al XVI-lea - al unei viziuni despre Biserică în sensul deplin cristologic,
adică în care Vechiul Testament găseşte explicaţia şi împlinirea în Cristos: •
„Trăsăturile caracteristice ale Bisericii pe care lui Beda îi place să le evidenţieze
sunt: prima, catolicitatea ca fidelitate faţă de tradiţie şi totodată deschiderea
spre evoluţiile istorice şi căutarea unităţii în felurimea, în diversitatea istoriei
şi a culturilor. (…) A doua, apostolicitatea şi romanitatea: în această privinţă consideră
de primară importanţă faptul de a convinge toate Bisericile Iro-Celtice şi ale Pitilor
să celebreze unitar Paştele după calendarul roman”.
Cateheza - ţinută pentru
prima dată, după luni de zile, într-o Piaţă Sfântul Petru inundată de soare, chiar
dacă, aşa cum a subliniat şi Papa la începutul audienţei, rece şi străbătută din când
în când de rafale de vânt - s-a încheiat prin constatarea marii răspândiri pe care
au avut-o scrierile Sfântului Beda în diferite zone ale Europei medievale. Deci,
a terminat Benedict al XVI-lea: • „Este un fapt că, prin operele sale, Beda a contribuit
în mod eficace la construirea unei Europe creştine, în care diferitele populaţii şi
culturi s-au amestecat, dându-i o fizionomie unitară, inspirată din credinţa creştină.
Să ne rugăm pentru ca şi astăzi să fie personalităţi de statura lui Beda, pentru a
menţine unit întregul Continent; să ne rugăm ca noi toţi să fim disponibili să redescoperim
rădăcinile noastre comune, pentru a fi ziditorii unei Europe profund umane şi cu adevărat
creştine”. (aplauze)
Între numeroasele saluturi adresate de Papa diferitelor
grupuri prezente, de relevat cel al credincioşilor din arhidieceze de Brindisi-Ostuni,
care au răspuns astfel al vizita pastorală făcută de Benedict al XVI-lea în dieceza
lor anul trecut. Pontiful a avut un gând pentru Clericii Regulari ai Sfântului Paul
- cunoscuţi şi cu numele de Barnabiţi cărora le-a urat ca să mărturisească cu zel
apostolic din ce în ce mai înflăcărat carisma lor specific paulină”.
La sfârşitul
audienţei, ca de obicei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină
şi a invocat peste toţi pelerinii prezenţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde
la toţi cei care în spirit de credinţă o primesc pe calea undelor, la radio sau televiziune. Aici
serviciul audio: