Mons. Fisichella: riscul „derivei genetice” nu este doar teoretic. Prezentarea, în
conferinţă de presă, a Congresului cu tema: „Noile frontiere ale geneticii şi riscurile
eugeneticii”
(RV – 17 februarie 2009) A se verifica dacă în cadrul experimentelor genetice sunt
prezente aspecte care concretizează de fapt o acţiune eugenetică. Este obiectivul
congresului internaţional cu tema: „Noile frontiere ale geneticii şi riscurile eugeneticii”,
ce va avea loc vineri şi sâmbătă în Vatican. Evenimentul, promovat de Academia Pontificală
pentru Viaţă a fost prezentat marţi la Sala de Presă a Sfântului Scaun. La conferinţa
de presă au participat arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Academiei Pontificale
pentru Viaţă, monseniorul Ignacio Carrasco de Paula, cancelar al aceluiaşi departament
vatican şi Bruno Dallapiccola, profesor de genetică medicală la Universitatea „Sapienza”
din Roma.
Cuceririle genetice – a spus mons. Fisichella – aparţin unui constant
şi deseori frenetic progres tehnologic ce pare să nu aibă limite: azi este posibilă
identificarea a mii de gene, fapt ce permite cunoaşterea diferitelor tipuri de boli,
oferindu-se deseori posibilitatea concretă de a depăşi o maladie ereditară. Dar, orice
cucerire ştiinţifică poartă întotdeauna cu sine, în mod inevitabil, două chipuri într-unul
singur: frumuseţe şi tragism împreună. Diferite proiecte de ordin ştiinţific,
biologic – a explicat monseniorul Fisichella – comportă „o judecată etică, mai ales
atunci când se doreşte să se susţină că se realizează o acţiune eugenetică în numele
unei normalităţi a vieţii”.
„Această mentalitate desigur reductivă, dar prezentă,
tinde să considere că 'există persoane care au mai puţină valoare decât altele, fie
din cauza condiţiilor lor de viaţă – precum sărăcia sau lipsa educaţiei – fie din
cauza condiţiei lor fizice: de exemplu persoanele cu dizabilităţi, bolnavii psihici,
persoanele aflate în aşa-numita stare vegetativă sau vârstnicii cu grave maladii”.
Un
subtil formalism lingvistic unit cu o bună publicitate susţinută de interese economice
– a observat monseniorul Fisichella – face să se piardă din vedere adevăratele pericole
ce se referă la crearea unei mentalităţi care nu mai este în măsură să recunoască
răul obiectiv ce există şi care nu mai este în măsură să formuleze o judecată etică
corespunzătoare. Riscul unei derive a geneticii – a adăugat – nu este doar la nivel
teoretic, ci aparţine din păcate unei mentalităţi care tinde lent – dar inexorabil
– să se răspândească. Monseniorul Ignacio Carrasco de Paula a amintit apoi obiectivul
principal al congresului:
„Readucerea în atenţia tuturor a beneficiilor importante
pe care le putem obţine din cercetarea genetică, cu condiţia ca spre acest tip de
studii să fie orientate eforturi publice şi private, depăşind tentaţia aparentelor
scurtături propuse de eugenie”.
Profesorul Bruno Dallapiccola s-a oprit asupra
consecinţelor legate de cunoaşterea genomului uman: multe cunoştinţe mediate de genetică
înainte de a fi experimentate – a afirmat – sunt transferate pe „piaţa medicală, fiind
propuse utilizatorilor înafara unor convenţii” prin intermediul cărora medicina ar
trebui să se apropie de inovaţiile diagnostice.
Răspunzând întrebărilor jurnaliştilor,
monseniorul Fisichella a subliniat cum reflecţia Bisericii asupra temelor privind
începutul şi sfârşitul vieţii nu trebuie să fie vreodată marginalizate:
„Cel
puţin într-o societate democratică laică instanţele care sunt prezente în teritoriu
ar trebui să fie nu doar ascultate. Însuşi legislatorul ar trebui să simtă nevoia
de a asculta diferite instanţe pentru a încerca să ajungă să formuleze apoi o legislaţie
care să fie cât mai posibil conformă cu acea societate pluralistă în care se află
şi catolicii”.