Raport despre imigraţi realizat de Caritas din Roma: mons. Di Tora

(RV - 13 februarie 2009) „Sistemul Italia nu se poate lipsi de imigraţi deoarece ei reprezintă pentru economie un mare avantaj, datorită taxelor pe care le plătesc şi bogăţia pe care o produc, astăzi în schimb riscă să fie încadraţi sub optica pericolului şi instabilităţii sociale care în schimb sunt legate de alte raţiuni”.

 
Astfel preşedintele organizaţiei diecezane Caritas din Roma, mons. Guerino di Tora prezentând cea de-a V-a ediţia a Observatorului Roman asupra Migranţilor. Textul pune în evidenţă creşterea numărului străinilor rezidenţi la Roma şi în provincie, până la 82,3% din totalul regional.

Plecând de la aceste date să-l ascultăm reflecţia mons. Di Tora contactat de redacţia noastră centrală:
• „E semn că Roma rămâne un pol nu doar de atracţie, dar de primire, şi că, în consecinţă, cine vine, vine pentru a găsi o integrare. Deci şi de dezvoltare”.

Cadrul care reiese din acest raport este în fond unul pozitiv: este aspectul migraţiei celei mai active, mai angajate, cea mai ataşată şi de Italia. Cu toate acestea există episoade infracţionale - mai ales în provincie, fapte neplăcute, care pun în lumină latura negativă…
• „Desigur, orice fenomen, mare, are laturile sale pozitive şi negative. Dacă privim la proporţie, mai ales la datele din întreprinderi şi puţinele cazuri de situaţii negative, e clar că există o mare disproporţie”.

Acest fapt a suscitat în ultima vreme o dezbatere asupra unor atitudini de xenofobie, de intoleranţă…
• „Eu consider că e nevoie de o capacitate, din partea agenţiilor educative - şcoala, familia, Biserica - să insiste mai mult pe o capacitate de convieţuire, de a construi împreună; nu degeaba, lumea şcolară este cea care promite cel mai mult. Vedem cum, în cazul tinerilor, există o mai mare facilitate de integrare”.
 
Deci, integrare, dar şi prevenire şi primire…
• „Eu consider că abordarea prevenirii trebuie să se aplice în capacitatea educativă; prevenirea nu stă în a pune bariere. De altfel, nimeni astăzi nu-şi imaginează că în contextul de colaborare între diferitele popoare, se poate da înapoi. Consider că dincolo de prima preocupare ca globalizarea să nu devină doar un fenomen economic, trebuie să vizăm o globalizare educativă şi mai ales de responsabilitate a persoanelor”.