"Evoluţia biologică: fapte şi teorii": interviu cu directorul apropiatei Conferinţe internaţionale despre evoluţie, pr. Marc Leclerc

RV 13 feb 2009. La 150 de ani de la publicarea lucrării "Originea speciilor" a lui Charles Darwin şi după progresul semnificativ realizat de cercetători în acest domeniu, tema evoluţiei biologice merită astăzi o nouă lectură dintr-un punct de vedere ştiinţific, dar şi dintr-o perspectivă filosofică şi teologică. Această convingere este la baza organizării Conferinţei Internaţionale "Evoluţia biologică: fapte şi teorii", care se va desfăşura la Roma între 3-7 martie la Universitatea Pontificală Gregoriană, în colaborare cu universitatea americană Notre-Dame, sub patronajul Consiliului Pontifical al Culturii.

Între obiectivele Conferinţei internaţionale figurează şi depăşirea poziţiilor ideologice care domină deseori dezbaterile publice în această privinţă, după cum confirmă pentru redacţia centrală Radio Vatican părintele iezuit Marc Leclerc, profesor de filosofie a naturii la Universitatea Pontificală Gregoriană şi director al Conferinţei despre evoluţie:
• " În multe cercuri există o dezbatere aprinsă despre chestiunea evoluţiei. Noi avem datoria de a fi prezenţi în aceste dezbateri, pentru a face şi o evaluare critică, senină, la un nivel ştiinţific înalt, a ceea ce este bun şi drept dar şi a ceea ce rămâne încă incomplet în teoriile evoluţiei. În acelaşi timp, pentru a face o distincţie clară între teoria ştiinţifică a evoluţiei şi interpretarea ei filosofică, sau chiar instrumentalizarea ideologică, aspect care, evident, riscă să fie provocator în orice dezbatere".

La ce fel de instrumentalizare ideologică vă referiţi?
• "Când se face din darwinism o formă de filosofie universală - cum se exprima în trecut cardinalul, pe atunci, Joseph Ratzinger - ca cheie de interpretare a întregii realităţi şi a omului, se iese complet din domeniul ştiinţific şi la acest nivel, evident, se prezintă contrastele cele mai radicale. Prea deseori, chiar şi adversarii darwinismului cad în aceeaşi capcană şi încep să vadă ceea ce nici măcar Darwin nu vedea, adică nu o teorie ştiinţifică, întotdeauna perfectibilă şi discutabilă ca orice teorie, ci un instrument îndreptat împotriva religiei, a creştinismului, un instrument de ateism militant – ceea ce nu era cu siguranţă în intenţiile lui Darwin. În acest caz, avem un contrast radical între evoluţionism şi creaţionism, care par să se excludă reciproc, dar la acest nivel suntem în afara dezbaterii ştiinţifice, la care, în schimb, noi înţelegem să ne întoarcem cu cea mai mare linişte".

Aşadar, nu este corect să vorbim de un contrast în raportul dintre evoluţionism şi creaţionism în sens absolut?
• "Desigur, nu e corect să opunem între ele evoluţia şi creaţia, care stau foarte bine împreună, fiind o chestiune de natură filosofică, pentru a reflecta la datele ştiinţifice despre evoluţie şi datele teologice despre creaţie, care merg împreună fără probleme. Natural, totul depinde de ceea ce se înţelege prin evoluţionism şi creaţionism. Încă o dată, dacă este vorba de ideologii exclusiviste, atunci prin definiţie se elimină reciproc. Dar dacă vrem să ne întoarcem la teoria ştiinţifică a evoluţiei şi la sensul filosofic sau teologic al creaţiei, atunci problema dispare şi nu mai există loc pentru contraste".

La Conferinţa internaţională de la universitatea Gregoriană vor participa numai cercetători catolici?
• "Nu, vor lua parte desigur şi oameni de ştiinţă catolici, dar vom avea şi cercetători de alte convingeri, agnostici, evrei, etc... Nu am efectuat o selecţie pe baza religiei sau a ideologiei, ci numai în funcţie de meritul personal în acest domeniu".

Biserica nu se teme astăzi să stabilească un dialog cu lumea ştiinţei. De ce?
• "Foarte bine, sunt foarte mulţumit pentru că în acest fel ea recuperează o tradiţie antică. Ştiinţa uită, dar s-a născut în domeniul creştin şi este în mare parte catolică, în secolele XVI-XVII. Galilei este un fiu al Bisericii, este un om al Bisericii care a revendicat întotdeauna această apartenenţă. "Cazul Galilei" s-a creat într-un anume fel în secolul al XIX-le, pe linia moştenită din ideologia iluminismului, care a imaginat un contrast între lumea ştiinţifică şi lumea bisericească, cea catolică în particular. Este o închipuire care a marcat tot secolul XX şi în mare parte continuă şi astăzi. Biserica şi-a propus să răspundă la aceste mituri, arătând pe bună dreptate un mare respect pentru autonomia ştiinţei, proclamat solemn la Conciliul Vatican al II-lea, reafirmat de Ioan Paul al II-lea şi de Benedict al XVI-lea. Este clar, aşadar, că Biserica respectă lumea ştiinţifică şi lumea ştiinţifică trebuie să ştie acest lucru. Posibilitatea de a intra în dialog cu ştiinţa este şi la baza sarcinii încredinţată, de exemplu, Academiei Pontificale a Ştiinţelor, sau unei Conferinţe internaţionale ori altor reuniuni de studiu organizate despre Galilei şi nu numai".