Viaţa nu este un bun "disponibil", ea trebuie îngrijită şi păzită până la sfârşitul natural; în faţa suferinţei copiilor, singurul răspuns este credinţa în Cristos: Benedict al XVI-lea în bazilica Sfântul Petru de Ziua Bolnavului

(RV - 11 februarie 2009) La Roma, celebrările pentru Ziua Mondială a Bolnavului au culminat miercuri după amiază cu Sfânta Liturghie prezidată în bazilica San Pietro la ora 16.30 de cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele Consiliului Pontifical pentru pastorala operatorilor sanitari. La celebrarea euharistică a fost invitat personalul tuturor structurilor sanitare din Satul Cetăţii Vaticanului. La terminarea Liturghiei, în jurul orei 17.30, Benedict al XVI-lea a coborât în bazilică unde a binecuvântat bolnavii. Celebrările constituie încă o ocazie de a reafirma dreptul la viaţă, de la concepere până la sfârşitul natural. De altfel şi în mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Bolnavului dedicat anul acesta copiilor bolnavi sau victime de abuzuri şi violenţe, Papa subliniază „absoluta şi suprema demnitate a oricărei vieţi umane”, ce trebuie trăită „în plinătate chiar când este slabă şi învăluită în misterul suferinţei”.
În cuvântul său adresat bolnavilor prezenţi în bazilica Sfântul Petru papa Benedict al XVI-lea a spus că întâlnirea cu ei capătă o valoare şi o semnificaţie deosebită deoarece are loc chiar în Ziua Mondială a Bolnavului care se celebrează în comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, de la 11 februarie.
Papa s-a dus cu gândul la acel sanctuar unde, anul trecut, cu ocazia celor 150 de ani de la arătările Maicii Domnului Sfintei Bernadeta s-a aflat şi el în pelerinaj, păstrând o vie amintire a acelui eveniment ce se focalizează în special asupra contactului pe care l-a putut avea cu bolnavii reuniţi la Grota de la Massabielle.
Benedict al XVI-lea a spus că a venit foarte bucuros să-i salute pe toţi cei prezenţi la terminarea Celebrării Euharistice: pe cardinalul Javier Lozano Barragán, episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, voluntari, pelerini şi în special pe bolnavi şi pe toţi care le poartă de grijă zilnic.
Este întotdeauna emoţionant - a spus - să retrăieşti în această împrejurare aici, în bazilica Sfântul Petru, acea tipică atmosferă de rugăciune şi de spiritualitate mariană ce caracterizează sanctuarul de la Lourdes. Pontiful a mulţumit pentru această manifestare de credinţă şi de iubire faţă de Sfânta Fecioara Maria. Mulţumiri deosebite, celor care au promovat-o şi organizat-o, mai ales UNITALSI - Uniunea Naţională Italiană pentru Transportul Bolnavilor la Lourdes şi la Sanctuare Internaţionale precum şi Opera Romană Pelerinaje.
Această zi invită la a-i face pe bolnavi să simtă cu mai mare intensitate apropierea spirituală a Bisericii, care, cum am scris - spune Papa - în enciclica Deus caritas est, este familia lui Dumnezeu în lume, înlăuntrul căreia nimeni nu trebuie să sufere de lipsa a ceea ce e necesar (cf n.25b). În acelaşi timp, astăzi ne este dată oportunitatea de a reflecta asupra experienţei bolii, a durerii, şi mai în general asupra sensului vieţii de realizat pe deplin chiar şi atunci când e suferindă.
Papa a amintit că în mesajul pentru Ziua Bolnavului a dorit să pună anul acesta în prim plan copiii bolnavi, care sunt creaturile cele mai slabe şi lipsite de apărare. Este adevărat ! Dacă se rămâne deja fără cuvinte în faţa unui adult care suferă, ce să spunem când răul loveşte un micuţ nevinovat? Cum să percepem şi în situaţii atât de dificile iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu, care niciodată nu-i abandonează pe fiii săi în încercare?
Sunt frecvente şi uneori tulburătoare aceste interogative, care într-adevăr pe planul pur uman nu găsesc răspunsuri adecvate, deoarece durerea, boala şi moartea rămân, în semnificaţia lor, de nepătruns pentru mintea noastră. Ne vine însă în ajutor lumina credinţei. Cuvântul lui Dumnezeu ne dezvăluie că şi aceste rele sunt misterios ’îmbrăţişate’ de planul divin de mântuire: credinţa ne ajută să reţinem viaţa umană frumoasă şi demnă de a fi trăită în plinătate chiar când este ofilită de rău. Dumnezeu a creat omul pentru fericire şi pentru viaţă, în timp ce boala şi moartea au intrat în lume ca urmare a păcatului. Dar Domnul nu ne-a părăsit în voia sorţii; El este Părintele vieţii, este medicul prin excelenţă al omului şi nu încetează să se aplece cu iubire asupra umanităţii suferinde. Evanghelia îl arată pe Isus care „izgoneşte duhurile şi vindecă pe cei care sunt bolnavi” (Mt 8,16), indicând drumul convertirii şi al credinţei drept condiţii pentru a obţine vindecarea trupului şi a spiritului. Prin patima şi moartea sa El a luat asupra sa şi transformat până la capăt slăbiciunea noastră. Iată de ce - potrivit celor scrise de Servitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea apostolică Salvifici doloris - „a suferi înseamnă a deveni în mod deosebit susceptibili, în mod deosebit deschişi lucrării puterilor mântuitoare ale lui Dumnezeu, oferite umanităţii în Cristos” (n.23).
Dragi fraţi şi surori, să ne dăm seama din ce în ce mai mult că viaţa omului nu este un bun disponibil, dar un scrin preţios de păzit şi îngrijit cu orice atenţie posibilă, din momentul începutului ei până la împlinirea ei ultimă şi naturală. Viaţa este mister care prin sine cere responsabilitate, iubire, răbdare, caritate, din partea tuturor şi a fiecăruia. Încă şi mai mult e necesar să arătăm atenţii şi respect celui care este bolnav şi suferind.
Acest lucru nu este întotdeauna uşor; ştim însă unde putem căpăta curaj şi răbdare pentru a înfrunta vicisitudinile existenţei pământeşti, în special bolile şi orice fel de suferinţă. Pentru noi creştinii în Cristos se află răspunsul la enigma durerii şi a morţii. Participarea la Sfânta Liturghie, cum aţi făcut acum, ne scufundă în misterul morţii şi învierii sale. Orice Celebrare euharistică este memorialul peren al lui Cristos răstignit şi înviat,. care a înfrânt puterea răului prin atotputernicia iubirii sale. Deci, la ’şcoala’ lui Cristos euharistic ne este dat să învăţăm să iubim viaţa întotdeauna şi să acceptăm neputinţa noastră aparentă în faţa bolii şi a morţii.
Veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea a voit ca Ziua Mondială a Bolnavului să coincidă cu sărbătoarea Fecioarei Neprihănite de Lourdes. În acela loc sacru, Mama noastră cerească a venit să ne aducă aminte că pe acest pământ suntem doar în trecere şi că locuinţa adevărată şi definitivă a omului este cerul. Spre această ţintă trebuie să tindem. Lumina care vine ’de Sus’ să ne ajute să înţelegem şi să dăm sens şi valoare şi experienţei suferinţei şi a morţii. Să-i cerem Sfintei Fecioare să-şi îndrepte privirea sa maternă asupra fiecărui bolnav şi asupra familiei sale, pentru a-i ajuta să poare cu Cristos povara crucii. Să-i încredinţăm Ei, Mama umanităţii, săracii, pe cei suferinzi, bolnavii din întreaga lume, cu un gând special pentru copiii suferinzi. Cu aceste sentimente Papa a încurajat pe toţi să se încreadă mereu în Domnul şi i-a binecuvântat din inimă.