Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală "Îngerul Domnului": mă rog pentru toţi
bolnavii, mai ales pentru cei care nu se pot îngriji singuri. Apel al Papei pentru
Madagascar
(RV - 8 februarie 2009) Deşi face parte din experienţa umană, cu greu ne obişnuim
cu boala întrucât suntem făcuţi „în mod
esenţial” pentru viaţa completă.
„Numai reconcilierea cu Dumnezeu ne poate dărui adevărata vindecare”Î; „adevărata
şi cea mai profundă boală a omului este absenţa lui Dumnezeu, a sursei de adevăr şi
de iubire”: a spus papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală cu cei aproximativ
30 de mii de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro
pentru tradiţionala rugăciune „Angelus Domini - Îngerul Domnului”. Papa a dedicat
reflecţia sa pericopei evanghelice citite la Liturghia duminicii în care Isus este
angajat în misiunea sa publică de a vindeca bolnavii şi propovădui Evanghelia Împărăţiei
lui Dumnezeu. Papa a încheiat alocuţiunea îndemnând la rugăciune pentru bolnavi, mai
ales pentru cei - a spus - care nu sunt în stare să se îngrijească singuri şi sunt
total dependenţi de îngrijirile altuia, lansând apoi un apel pentru revenirea la convieţuirea
socială în Madagascar şi anunţând că va întâlni bolnavii, miercuri seară 11 februarie,
în bazilica Sfântul Petru cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului.
Cristos medicul
trupurilor pe lângă cel al sufletelor: este instantaneul evanghelic al acestei duminici.
Un oraş întreg se îmbulzeşte în pragul casei lui Simon Petru la Cafarnaum, unde Isus
abia îi vindecase soacra cuprinsă de febră. După asfinţitul soarelui, - notează evanghelistul
Marcu - Isus însănătoşează o mulţime de persoane chinuite de tot felul de rele. Papa
a subliniat că experienţa vindecării bolnavilor a ocupat bună parte din misiunea publică
a lui Cristos şi acest lucru ne invită încă o dată să reflectăm asupra sensului şi
valorii bolii în orice situaţie în care fiinţa umană s-ar putea găsi.
Această
oportunitate ne este oferită - a spus Pontiful - şi de Ziua Mondială a Bolnavului,
pe care o vom celebra miercurea viitoare, 11 februarie, în comemorarea liturgică a
Fericitei Fecioare Maria de la Lourdes. • „În ciuda faptului că boala face parte
din experienţa umană, nu reuşim să ne obişnuim cu ea, nu numai pentru că uneori devine
într-adevăr apăsătoare şi gravă, ci în mod esenţial deoarece suntem făcuţi pentru
viaţa completă.” Pe bună dreptate „instinctul nostru interior” face să ne gândim
la Dumnezeu ca plinătate de viaţă, mai mult, ca Viaţă veşnică şi desăvârşită. Când
suntem încercaţi de rău şi rugăciunile noastre par să fie zadarnice, se ridică atunci
în noi îndoiala şi neliniştiţi ne întrebăm: care este voinţa lui Dumnezeu? Tocmai
la această întrebare găsim răspunsul în Evanghelie. De exemplu, în fragmentul de azi
citim că „Isus a vindecat tot felul de bolnavi şi a alungat mulţi diavoli” (Mc
1,34); într-un alt pasaj din Sfântul Matei, ne spune că „Isus străbătea toată
Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând
orice boală şi orice suferinţă în popor” (Mt, 4.23). • „Isus nu lasă dubii:
Dumnezeu - al cărui chip El însuşi l-a dezvăluit - este Dumnezeul vieţii, care ne
eliberează de orice rău. Semnele acestei puteri de iubire sunt vindecările pe care
le înfăptuieşte (…) Spun că aceste vindecări sunt semne: nu au scop în sine ci călăuzesc
spre mesajul lui Cristos, ne conduc spre Dumnezeu şi ne fac să înţelegem că adevărata
şi cea mai profundă boală a omului este absenţa lui Dumnezeu, a sursei de adevăr şi
de iubire. Şi numai reconcilierea cu Dumnezeu ne poate dărui adevărata vindecare,
adevărata viaţă, deoarece o viaţă fără iubire şi fără adevăr nu ar fi viaţă (…) Se
înţelege, de aceea, de ce predica sa şi vindecările pe care le face sunt mereu unite;
formează, de fapt, un unic mesaj de speranţă şi de mântuire”.
Benedict al XVI-lea
a amintit Ziua Mondială a Bolnavului care se celebrează miercuri 11 februarie în comemorarea
liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes precum şi întâlnirea sa cu bolnavii
în cursul după amiezii în bazilica Sfântul Petru la terminarea Liturghiei prezidate
de cardinalul Javier Lozano Barragán. Şi la fel ca în Mesajul pentru Ziua bolnavului
publicat sâmbătă 7 februarie, Papa a mulţumit din nou martorilor „carităţii fraterne”,
în special comunităţilor creştine care se ocupă de îngrijirea bolnavilor. Încă de
acum, - a spus - asigur binecuvântarea mea specială tuturor bolnavilor, lucrătorilor
sanitari şi voluntarilor din orice parte a lumii. • „Este adevărat: câţi creştini
- preoţi, călugări şi laici - i-au împrumutat şi continuă să-i împrumute în orice
parte a lumii mâinile lor, ochii şi inimile lor lui Cristos, adevărat medic al trupurilor
şi al sufletelor! Să ne rugăm pentru toţi bolnavii, în special pentru cei mai gravi,
care nu pot în nici un fel să se îngrijească de ei înşişi, dar sunt total dependenţi
de îngrijirile altuia: fie ca fiecare dintre ei să poată experimenta, în solicitudinea
celui care le este alături, puterea iubirii lui Dumnezeu şi bogăţia harului său care
salvează". Papa a încheiat cu un gând la Maica Domnului: „Maria, tămăduitoarea bolnavilor,
să se roage pentru noi!”
Această invocaţie a Papei a fost urmată, după recitarea
antifonului Îngerul Domnului, de o altă rugăciune pe care Benedict al XVI-lea a spus
că vrea să o împărtăşească cu episcopii din Madagascar şi Ziua lor de rugăciune în
favoarea „reconcilierii naţionale şi dreptăţii sociale”. Puternicele tensiuni politice
înregistrate în aceste săptămâni au provocat şi agitaţii populare. De aceea rugăciunea
Papei s-a încheiat cu un apel: • „Profund preocupat de perioada deosebit de critică
pe care ţara o traversează, vă invit să vă alăturaţi catolicilor malgaşi pentru a-i
încredinţa Domnului pe cei morţi în timpul manifestaţiilor şi pentru a invoca de la
El, prin mijlocirea Prea Sfintei Maria, revenirea la concordia inimilor, la liniştea
socială şi la convieţuirea civilă”.
Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată
de Papa duminică 8 februarie la încheierea întâlnirii cu credincioşii reuniţi la amiază
în Piaţa Sfântul Petru pentru antifonul Îngerul Domnului, binecuvântare ce ajunge
astfel la toţi ascultătorii noştri dispuşi să o primească în spirit de credinţă