Exemplul apostolic al Sf. Paul, izvor de întinerire a Bisericii: Benedict al XVI-lea la ultima cateheză dedicată Sf. Apostol Paul în cadrul audienţelor generale. Apelul Papei pentru Sri Lanka: trebuie respectat dreptul umanitar al civililor implicaţi în conflict.

RV 04 feb 2009. Sfântul Paul este un "exemplu apostolic" care inspiră reîntinerirea Bisericii iar învăţăturile sale se arată deosebit de importante şi sub aspect ecumenic: Benedict al XVI-lea a încheiat cu aceste consideraţii ultima cateheză dedicată Sf. apostol Paul la audienţele generale de miercuri. În faţa miilor de credincioşi în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte a lansat un puternic apel pentru Sri Lanka, invocând pacea şi respectul dreptului umanitar faţă de civilii implicaţi fără voia lor în violentul conflict din ţara asiatică.

Douăzeci de cateheze – prima, la 2 iulie 2008 – pentru a-l prezenta pe Sfântul Paul, umanitatea lui şi mai ales, adâncimile sufletului său. Ultima pagină pe care Benedict al XVI-lea a oferit-o credincioşilor despre Sf. Paul prezintă martiriul Apostolului, în care sfârşitul este într-adevăr un început iar figura lui Paul se înalţă cu mult peste viaţa şi moartea sa, ajungând să inspire alţi giganţi ai Bisericii, precum Sf. Augustin şi Sf. Toma de Aquino.
• "El a lăsat cu adevărat o extraordinară moştenire spirituală... Este evident că Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi apoi toţi teologii s-au alimentat din Scrisorile Sfântului Paul şi din spiritualitatea sa. El a rămas astfel pînă în zilele noastre adevăratul învăţător şi apostol al neamurilor".

Prima mărturie despre sfârşitul vieţii lui Paul, a explicat Benedict al XVI-lea, datează de la sfârşitul secolului I, la circa 30 de ani de la moartea apostolului şi este atribuită Episcopului Romei, papa Clement I, care face referinţă la jertfa lui Paul şi apoi la cea a lui Petru. La fel, Eusebiu de Cezareea, în secolul IV, citează "trofeele" celor doi apostoli, adică monumentele sepulcrale pe care, a evidenţiat Pontiful, "le venerăm şi astăzi după două mii de ani pe acelaşi locuri": în bazilica vaticană, pe Sfântul Petru iar pe Sfântul Paul, în bazilica de pe Via Ostiense.
• "Este interesant de subliniat că cei doi mari apostoli sunt menţionaţi împreună. Chiar dacă nicio sursă antică nu vorbeşte de slujirea lor concomitentă la Roma, conştiinţa creştină succesivă, pe baza îngropării lor în aceeaşi capitală a imperiului, îi va asocia şi ca fondatori ai Bisericii Romei".

Descrierea martiriului paulin, a reluat Benedict al XVI-lea, se găseşte în documentul numit "Faptele lui Paul", o scriere din secolul II, care pune pe seama împăratului Nero sentinţa de moarte prin decapitare, executată potrivit tradiţiei în zona "Acquae Salviae" de pe Via Laurentina, cunoscută astăzi cu numele de "Tre Fontane". Dacă Apostolul a murit, rămâne însă nemuritoare învăţătura sa, după cum arată influenţa imediată asupra primei comunităţi creştine:
• "Important este să constatăm în primul rând faptul că foarte curând Scrisorile Sfântului Paul au intrat în liturgie, unde structura 'profetul – apstolul – Evanghelia' este determinantă pentru forma Liturgiei Cuvântului. În acest fel, graţie acestei 'prezenţe' în liturgia Bisericii, reflecţia Apostolului devine de la început hrană spirituală a credincioşilor din orice timp".

Un mare cercetător al lui Paul a fost Martin Luther. Interpretarea acestuia despre scrierile pauline, corectată apoi de Conciliul din Trento, este la baza spiritualităţii protestante. În acest sens, Benedict al XVI-lea a evidenţiat un aspect important pentru viaţa Bisericii:
• "În progresul exegezei, mai ales în ultimii două sute de ani, cresc şi elementele de convergenţă între exegeza catolică şi exegeza protestantă, realizând astfel un consens important chiar în privinţa aspectului care a stat la originea dezacordului istoric. Aşadar, o mare speranţă pentru cauza ecumenismului, atât de centrală pentru Conciliul Vatican al II-lea".

În cele din urmă, a încheiat Papa amintind numeroasele mişcări religioase din ultimele secole care poartă numele lui Paul...
• "Rămâne înaintea noastră figura unui apostol şi a unui gânditor creştin extrem de fecund şi profund, din a cărui apropiere fiecare poate trage foloase... A se inspira din el, atât din exemplul său apostolic cât şi din doctrina sa, va fi aşadar un stimulent, dacă nu o garanţie, pentru consolidarea identităţii creştine a fiecăruia dintre noi şi pentru întinerirea întregii Biserici".

Audienţa generală de miercuri a papei Benedict al XVI-lea s-a încheiat cu manifestarea publică a preocupării sale pentru conflictul din Sri Lanka, intrată în ultimele zile în faza cea mai sângeroasă a ciocnirilor dintre insurgenţii tamil şi forţele guvernamentale. Pontiful a cerut o nouă reconciliere şi tăcerea armelor, care să respecte mai presus de toate dreptul umanitar internaţional:
• "Ştirile despre nivelul crescând al cruzimii conflictului şi al numărului de victime inocente, mă determină să adresez combatanţilor un puternic apel ca să respecte dreptul umanitar şi libertatea de mişcare a populaţiei, să facă tot posibilul pentru a garanta asistenţă celor răniţi şi siguranţa civililor şi să permită satisfacerea urgentelor necesităţi alimentare şi medicale. Fecioara Preasfântă de la Matuu, foarte venerată de catolici şi de apartenenţii la alte religii, să grăbească ziua păcii şi a reconcilierii în această dragă Ţară".

Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale de miercuri, în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă: • (Binecuvântarea Apostolică).

Aici, serviciul audio: