Isus suferă şi moare pe cruce din iubire. "Eutanasia este o falsă soluţie la drama suferinţei": Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Îngerul Domnului"

(RV - 1 februarie 2009) Duminică la rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului” Benedict al XVI-lea a subliniat sensul suferinţei în misiunea lui Isus şi în viaţa omului. În ziua în care în Italia se celebra Ziua pentru Viaţă, instituită de Conferinţa episcopală italiană şi axată anul acesta pe „forţa vieţii în suferinţă”, episcopul Romei s-a oprit asupra fragmentului din Evanghelia după Sfântul Marcu citit la Liturghia duminicală. Amintind episodul omului stăpânit de diavol care dezvăluie identitatea lui Isus, Papa a afirmat că „crucea lui Cristos este ruina diavolului”. Trebuie să avem curajul - a explicat - să vestim adevărul şi să spunem cu claritate, de pildă, că „eutanasia este o falsă soluţie la drama suferinţei". După rugăciunea „Îngerul Domnului”, Sfântul Părinte a îndemnat credincioşii să mulţumească Domnului pentru darul vieţii consacrate şi a invitat consacraţii şi consacratele să participe luni seară, 2 februarie, la Liturghia din bazilica vaticană în sărbătoarea Prezentării Domnului, dedicată de papa Ioan Paul al II-lea „Zilei Vieţii Consacrate”.

Liturghia acestei duminici, care propune Evanghelia în care Isus eliberează un om stăpânit de un duh necurat, este profund legată de semnificaţia suferinţei în misiunea mântuitoare a lui Cristos. Isus îi avertizează atât pe apostoli cât şi pe bolnavii vindecaţi de El să nu-i dezvăluie identitatea dar un om stăpânit de diavol I se adresează strigând: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Eu ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!”. Atunci Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci şi ieşi din omul acesta!”. Şi imediat, notează evanghelistul, duhul necurat, cu strigăte puternice, a ieşit din acel om. Isus îi interzice să vorbească deoarece revelarea sfinţeniei poartă cu sine revelarea realităţii maligne.

Este în joc - a spus Papa - însăşi misiunea lui Cristos:
• „Isus nu numai izgoneşte diavolii din persoane, eliberându-le de cea mai rea sclavie, dar le interzice demonilor înşişi să-i dezvăluie identitatea. Şi insistă asupra acestui „secret” deoarece este în joc reuşita misiunii sale înseşi, de care depinde mântuirea noastră”.

Isus ştie, de fapt, că pentru a elibera omenirea de stăpânirea păcatului, El va trebui să fie jertfit pe cruce ca adevărat Miel pascal. Diavolul, din partea sa, caută să-l distragă în schimb pentru a-l abate spre logica umană a unui Mesia puternic şi plin de succes, a unui Mesia politic. „Crucea lui Cristos - a explicat - va fi ruina sa”. „Acesta este motivul pentru care Isus nu încetează să-i înveţe pe ucenici că pentru a intra în slavă trebuie să sufere mult, să fie respins, condamnat şi răstignit (cf Lc 24,26), fiind suferinţa parte integrantă a misiunii sale”:
• „Isus suferă şi moare pe cruce din iubire. În felul acesta, dacă ne uităm bine, a dat sens suferinţei noastre, un sens pe care mulţi bărbaţi şi femei din orice epocă l-au înţeles şi însuşit, simţind seninătate profundă şi în amărăciunea unor dure încercări fizice şi morale”.

Tocmai „forţa vieţii în suferinţă” - a observat apoi Papa - este tema pe care episcopii italieni au ales-o pentru obişnuitul Mesaj cu ocazia actualei Zile pentru Viaţă. Sfântul Părinte a spus că se alătură din inimă cuvintelor lor, în care se simte iubirea Păstorilor pentru lume, şi curajul de a vesti adevărul”:
• „Curajul de a spune cu claritate, de pildă, că eutanasia este o falsă soluţie la drama suferinţei, o soluţie nedemnă de om. Adevăratul răspuns nu poate fi, de fapt, a da moartea, oricât de „dulce”, ci a mărturisi iubirea care ajută la a înfrunta durerea şi agonia în mod uman. Să fim siguri de aceasta: nici o lacrimă, nici a celui care suferă, nici a celui care îi stă aproape, nu se pierde înaintea lui Dumnezeu”.

În finalul alocuţiunii un gând al Papei şi o invocaţie către Maica Domnului. „Fecioara Maria a păstrat în inima ei de mamă secretul Fiului său, a împărtăşit cu el ceasul dureros al pătimirii şi răstignirii, susţinută de speranţa învierii. Să-i încredinţăm ei persoanele care sunt în suferinţă şi pe cine se străduieşte în fiecare zi în susţinerea lor, slujind viaţa în orice fază a ei: părinţi, lucrători sanitari, preoţi, călugări, cercetători, voluntari, şi mulţi alţii”.

După rugăciunea „Angelus”, Benedict al XVI-lea a amintit că luni 2 februarie se celebrează sărbătoarea liturgică a Prezentării lui Isus la Templu. Patruzeci de zile după naşterea lui Isus, Maria şi Iosif l-au purtat la Ierusalim, urmând prescrierile Legii lui Moise. Fiecare prim născut, de fapt, potrivit Scripturilor, aparţinea Domnului, şi, de aceea, trebuia răscumpărat printr-un sacrificiu. „În acest eveniment - a explicat Benedict al XVI-lea - se manifestă consacrarea lui Isus lui Dumnezeu Tatăl şi, legată de aceasta, cea a Fecioarei Maria. De aceea, Ioan Paul al II-lea a voit ca această împrejurare, în care multe persoane depun sau reînnoiesc voturile lor, să devină Ziua Vieţii consacrate.

Benedict al XVI-lea a anunţat că luni după amiază, la terminarea Sfintei Liturghii prezidate de prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică, va întâlni în bazilica Sfântul Petru consacraţii şi consacratele prezenţi la Roma. A invitat toţi credincioşii să mulţumească Domnului pentru darul preţios al acestor fraţi şi surori, şi să ceară de la El, prin mijlocirea Maicii Domnului, multe noi vocaţii, în felurimea carismelor de care este bogată Biserica.

Sfântul Părinte a încurajat din inimă persoanele care şi-au dăruit viaţa lui Cristos prin profesiunea călugărească: „Rămâneţi înrădăcinaţi puternic în iubire şi umilinţă, păstraţi carismele voastre având o grijă deosebită de cei nevoiaşi”; „rugaţi-vă - a spus în încheiere - pentru pace şi pentru convertirea lumii”.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică la întâlnirea pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, binecuvântare pe care o extinde la toţi ascultătorii noştri dispuşi să o primească în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: