Criza economică poate fi depăşită prin schimbarea raporturilor dintre piaţă şi muncă: Benedict al XVI-lea, primind sâmbătă reprezentanţii sindicatului italian CISL

RV 31 ian 2008. Este nevoie de o "nouă sinteză" între piaţă, muncă şi capital, care să nu renunţe la solidaritate şi la demnitatea celui care munceşte, ci să facă apel în mod insistent la acţiuni concertate între părţile sociale, depăşind interesele de parte: este, pe scurt, oportunitatea pe care criza economică o prezintă umanităţii de astăzi, subliniată de Benedict al XVI-lea la primirea, sâmbătă în Vatican, a reprezentanţilor sindicatului italian CISL – una din cele mai mari organizaţii de muncitori din Peninsulă – care în 2009 celebrează 60 de ani de la fondare.

Patrimoniul acumulat în mai bine de un secol în domeniul studiilor şi al magisteriului social al Bisericii, oferă instrumentele necesare pentru lectura cauzelor şi căilor de ieşire dintr-o criză economică mondială, care, dacă pe de o parte trezeşte alarmă, pe de alta, poate fi folosită ca rampă de lansare pentru a regândi actualele mecanisme financiare. Aceasta, a fost prima reflecţie încredinţată sâmbătă de Benedict al XVI-lea conducerii sindicatului italian amintit:
• "Marea provocare, oportunitatea care preocupanta criză economică actuală îndeamnă la a fi receptată, este aceea de a găsi o nouă sinteză între binele comun şi piaţă, între capital şi muncă".

Benedict al XVI-lea a întemeiat reflecţia sa pe învăţătura doctrinei sociale a Bisericii, care încă din zorii secolului XX, cu celebra enciclică "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea, a apărat demnitatea inalienabilă a muncitorilor şi a contribuit la promovarea unei viziuni creştine a muncii. În timpuri mai recente, a continuat Episcopul Romei, atât enciclica "Centesimus annus" cât şi precedenta "Laborem exsercens" ale lui Ioan Paul al II-lea, au dezvoltat acest magisteriu specific. Şi substanţa, a afirmat Benedict al XVI-lea, este că Biserica nu a încetat niciodată să considere problemele muncii nu în afara ci în interiorul unei chestiuni sociale care condiţionează persoana şi familiile şi care cere să fie înfruntată cu armele solidarităţii:
• "Pentru a depăşi criza economică şi socială pe care o trăim, ştim că este necesar un efort liber şi responsabil din partea tuturor; e necesar, astfel, să fie depăşite interesele particulare şi de sector, pentru a înfrunta împreună şi uniţi dificultăţile care afectează orice domeniu al societăţii, îndeosebi pe cel al muncii. O atare urgenţă se simte astăzi mai mult ca oricând. Dificultăţile care frământă lumea muncii conduc la o concertare strânsă între multiplele şi diversele componente ale societăţii".

De altfel, a observat Sfântul Părinte, rechemarea atenţiei la colaborare între oameni – străveche ca Biblia – dobândeşte un sens particular în momentele dificile:
• "Urarea este, aşadar, ca din actuala criză mondială să izvorască voinţa comună care să dea viaţă la o nouă cultură a solidarităţii şi a participării responsabile, condiţii indispensabile pentru a construi împreună viitorul planetei noastre".

Amintind cum recentele enciclice sociale recunosc "rolul şi importanţa strategică a sindicatelor", Benedict al XVI-lea s-a adresat reprezentanţilor sindicali cu acest îndemn final:
• "Lumea are nevoie de persoane care să se dăruiască în mod dezinteresat cauzei muncii în respect deplin al demnităţii umane şi al binelui comun. Biserica preţuieşte rolul fundamental al sindicatelor, vă este aproape astăzi ca şi ieri, şi este gata să vă ajute ca să puteţi îndeplini cât mai bine îndatorirea voastră în societate".

La Confederaţia Italiană a Sindicatelor de Lucrători (CISL), în 2008 erau înscrişi peste 4,5 milioane de muncitori, între care şi mulţi imigranţi români.