Frumuseţea credinţei. Cu tinerii în ascultarea vieţii": volum dedicat pastoralei tinerilor de cardinalul Tettamanzi

(RV - 30 ianuarie 2009) Disconfortul în rândul tinerilor şi urgenţa educativă sunt principale subiecte de reflecţie pe care cardinalul Dionigi Tettmanzi, arhiepiscop de Milano, le tratează în nou sa care intitulată „Frumuseţea credinţei. Cu tinerii în ascultarea vieţii”. Prezentat joi 29 ianuarie la Roma, fiind editat de Librăria Editură Vaticană, volumul reuneşte scrierile dedicat de cardinal tinerilor şi abordează multiple aspecte de pastorală privind tineretul.
În oratoriile parohiale sau lângă ziduri, pe băncile şcolii şi în pieţe, pretutindeni tinerii sunt în căutarea lui Cristos, a acelei bucurii care împlineşte şi a singurei speranţe care salvează. Aşa îi descrie cardinalul Tettamanzi, promotor în dieceza de Milano a numeroase ocazii de întâlnire. Atâtor tineri care se străduiesc să-l urmeze pe Cristos, precum şi celor care aparent refuză credinţa, cardinalul li se adresează în ultima sa carte cu invitaţia de a căuta Adevărul, şi odată cu el Bunătatea şi Frumuseţea vieţii, în orice împrejurare, chiar şi în momentele de încercare şi de slăbiciune.

Dar să-l ascultăm pe cardinalul Tettamanzi:
• „Viaţa poate fi interpretată într-o manieră frumoasă, bună şi adevărată, şi poate fi trăită prin alegeri ce sunt expresia concretă în toate domeniile a existenţei acestor realităţi care sunt frumuseţea, bunătatea şi adevărul, chiar şi în situaţiile cel mai obositoare. Fragilitatea este o provocare şi nu există nici nimeni ca tânărul care e deschis provocării”.

O propunere ce devine anunţ de reînnoire lăsând să se întrevadă între cutele vieţii frumuseţea credinţei. Mai departe arhiepiscopul de Milano:
• „Frumuseţea în credinţă stă într-o persoană şi într-o întâlnire cu această persoană. Pentru un credincios, frumuseţea întrupată este Isus Cristos. Sfântul Ambroziu spunea că, prin credinţă, Cristos este atins, este îmbrăţişat, tocmai pentru a spune că frumuseţea credinţei atinge persoane, totalitatea ei, face ca persoana să decidă în privinţa sensului ultim, acceptând această întâlnire şi dând viaţă acestui dialog”.

Un drum spre întâlnirea cu Cristos, de-a lungul căruia sprijinul adultului apare decisiv:
• „Cred că tinerii aşteaptă aceasta. Uneori par să refuze atare întâlnire, în realitate în spatele refuzului se ascunde un suflet mai profund, în aşteptarea ca cineva, ca prieten cu autoritate, să-l poate ajuta în realizarea visurilor sale, a intereselor sale”.

Iar întâlnirea cu Cristos dezvălui tânărului frumuseţea credinţei; surprinzătoare apoi este descoperirea adevăratei libertăţi:
• „Libertatea este frumoasă, deoarece este responsabilitate, deoarece înseamnă a se deschide altora, a se dărui altora. Frumuseţea libertăţii corespunde şi unei seriozităţi extreme, aceea de a fi o libertate eliberată şi eliberatoare. Aceasta înseamnă că tânărul atunci când trăieşte în plinătate libertatea ca responsabilitate este dispus chiar să înfrunte dificultăţi, sacrificii, renunţări, întrucât are înaintea sa un ideal măreţ şi fascinant”.

În faţa actualei crize ocupaţionale care loveşte în special tinerii, cardinalul Tettamanzi invită la un stil de viaţă sobru şi solidară:
• „Problema priveşte solidaritatea, nu doar în sensul pur economic, dar face referinţă la dreptatea propriu zisă. Dar, solidaritate înseamnă mai presus de toate o legătură reciprocă, în virtutea căreia toţi sunt responsabili de toţi. În al doilea rând, am semnalat calea sobrietăţii: când cineva e sobru este capabil şi de gesturi, de atenţii faţă de altul şi de intervenţii concrete în favoarea altora”.