La Benedict al XVI-lea, în vizită „ad Limina”, episcopii din Rusia. Despre situaţia Bisericii catolice, într-un interviu cu arhiepiscopul Paolo Pezzi

(26 ianuarie 2009) – Printre audienţele acordate de Benedict al XVI-lea luni se numără şi primirea episcopilor din Rusia aflaţi în vizită ad Limina în perioada 26 – 29 ianuarie. Printre prelaţi şi arhiepiscopul Paolo Pezzi al arhiepiscopiei Sfânta Maică a lui Dumnezeu, din Moscova. Iată cum ne prezintă situaţia actuală a Bisericii catolice din Rusia, de la renaşterea acestei începută odată cu sfârşitul regimului sovietic:

• „Reconstituirea, chiar formală, a comunităţii catolice în jurul episcopilor şi a preoţilor în parohii: consider că acesta a fost fenomenul cel mai semnificativ şi cel mai emoţionant. Ieşirea la iveală a acestei comunităţi, după ani de adevărat martiriu şi persecuţie, cu o pasiune pentru creştinism, pentru Cristos şi – în consecinţă pentru om şi fidelitate – care era în fond necunoscută episcopilor. O altă etapă pe care o consider importantă a fost redeschiderea seminarului de la Sank-Peterburg, unicul seminar care pregăteşte preoţi pentru întreaga Rusie.”

În 1997,a fost introdusă o lege a cultelor contestată în acea perioadă şi de Biserica Catolică, fiind considerată o lege prea restrictivă. Care este în prezent situaţia libertăţii religioase în Rusia şi cum sunt raporturile dintre Biserica Catolică din această ţară şi Stat?
• „Sunt aceleaşi dificultăţi ce pot fi întâlnite în diferite ţări occidentale. Creştinismul găseşte mereu în această lume un obstacol. Aş spune în schimb că – în ciuda faptului că nu lipsesc unele dificultăţi cu o parte din autorităţi locale – raporturile cu Statul sunt în general bune şi am fost chiar ajutaţi când s-au ivit dificultăţi mai ales pentru preoţii noştri străini chemaţi să-şi desfăşoare misiunea în Rusia.”

Există apoi capitolul raporturilor cu Biserica Ortodoxă: în ultima perioadă simţindu-se un climat de majoră relaxare. Ce ne puteţi spune în acest sens?
• „Aş putea spune, în primul rând, că există o tot mai mare preocupare comună pentru creştinism, pentru a nu se îndepărta de societatea civilă dar pentru a tinde să pătrundă tot mai mult în ţesutul social. Preocuparea pentru ca valorile Evangheliei să fie puternic legate de vestirea lui Cristos ne face atenţi unul faţă de celălalt, pentru că această mărturie – mai ales în ambientul cultural şi social – să poată da şi roade comune. Să nu uităm că Rusia este o ţară în care – în ciuda multor ani de ateism şi de contrastare făţişă a Bisericii, creştinismul este oricum înrădăcinat în popor. Desigur este un creştinism care trebuie retrăit în mod conştient ca experienţă de credinţă. Pe lângă aceasta, consider că intensificarea colocviilor şi ale întâlnirilor între exponenţi şi personalităţi ale Bisericii Catolice şi ale Bisericii Ortodoxe reprezintă un element semnificativ.

În legătură cu viaţa Bisericii în Rusia, care sunt în prezent provocările cu care se confruntă?
• „Cred că prima mare provocare cu care trebuie să ne confruntăm este cea a prezenţei creştine în diferite ambiente. Aici în Rusia, ca în oricare altă parte a lumii, omul are nevoie să-l întâlnească pe Cristos şi să găsească în întâlnirea cu El un răspuns la setea de sens pentru propria viaţă.
În privinţa acestui aspect, putem da cu siguranţă o contribuţie, ca Biserică Catolică, la mărturia comună cu Biserica Ortodoxă.
O a doua provocare pe care o consider fundamentală este cea legată de grija atentă faţă de familie: avem nevoie ca de pâine de un loc în care fiinţa umană să se poată naşte, să poată creşte, să fie educată în spiritul frumuseţii vieţii, al sensului de responsabilitate, şi acest loc este familia.
O a treia provocare este cea de a materializa tot mai mult vestirea lui Cristos în realitatea în care ne aflăm”.

Aici serviciul audio: