Apostolul neamurilor, model şi cale pentru deplina unitate între creştini: Benedict
al XVI-lea la încheierea Săptămânii de rugăciune pentru unitate
(RV - 26 ianuarie 2009) „Convertirea Sfântului Paul ne oferă modelul
şi ne arată calea pentru a păşi spre deplina unitate. Unitatea, de fapt,
cere întotdeauna o convertire care este dar al lui Cristos Înviat”. A afirmat
Benedict al XVI-lea în cursul predicii pronunţate duminică seară, 25 ianuarie, în
timpul celebrării Vesperelor secunde pentru solemnitatea Convertirii Sfântului Paul,
la încheierea Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor care a avut anul
acesta ca temă „Să fie una în mâna ta”. Au fost prezenţi la ritul sacru, celebrat
în bazilica papală "Sfântul Paul din afara Zidurilor" mulţi reprezentanţi ai Bisericilor
şi Comunităţilor ecleziale prezente la Roma. • Secvenţe muzicale din timpul celebrării
liturgice. O invitaţie puternică la a-l urma pe Cristos în mod îndrăzneţ şi conştient,
la a păşi mai departe cu perseverenţă pe strada deplinei unităţi, căutând în mod constant
- pe urmele aceluia care a fost Apostolul neamurilor - convertirea inimii, care cere
să spunem „da” în faţa lui Dumnezeu. A afirmat succesorul lui Petru înaintea sutelor
de credincioşi reuniţi în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor unde se află mormântul
Apostolului, încurajând pe toţi să se lase cuceriţi de Cristos, să alerge spre el,
pentru a începe un drum nou: • „În realitate, convertirea Sfântului Paul nu a fost
o trecere de la imoralitate, de la o credinţă greşită la o credinţă corectă: a fost
faptul de a fi cucerit de iubirea lui Cristos, renunţarea la propria desăvârşire,
a fost umilinţa celui care se pune fără rezervă în serviciul lui Cristos pentru fraţi.
Şi numai în această renunţare la noi înşine, în această conformare cu Cristos, putem
fi uniţi şi între noi şi deveni una în Cristos. Comuniunea cu Cristos înviat ne dăruieşte
unitatea”.
Într-o lume marcată de tot felul de împărţiri şi alienări, unde
- a reamintit Papa - adeseori prevalează zgomotul tragic al violenţei şi al armelor,
forţa profetică a cuvântului lui Dumnezeu, datorită şi exemplului Sfântului Paul,
nu se reduce şi ne repetă că pacea, unitatea, comuniunea sunt posibile, aşa cum profetul
Ezechiel anunţă reunificarea triburilor lui Iuda şi al lui Israel, folosind imaginea
simbolică a două bucăţi de lemn reunite în unul singur în mâna profetului. Poziţia
Bisericii, după exemplul Sfântului Paul care sub acţiunea Duhului Sfânt devine un
vas ales pentru predicarea unităţii, rămâne astfel cea a speranţei, înrădăcinară -
a afirmat Benedict al XVI-lea - în voinţa lui Dumnezeu de a transforma ruptura şi
fragmentarea în unitate şi întregime, ura care procură moare în iubire care dă viaţă
şi care trebuie să fie semn şi instrument de reconciliere şi de pace şi pe planul
istoric pentru toate naţiunile, • „Unitatea pe care Dumnezeu o dăruieşte Bisericii
sale şi pentru care noi ne rugăm, şi, bineînţeles, comuniunea în sens spiritual în
credinţă şi în caritate. Dar noi ştim că această unitate în Cristos este ferment de
fraternitate şi în plan social, în raporturile dintre naţiuni şi pentru întreaga familie
umană. De aceea. rugăciunea noastră pentru unitate şi pentru pace cere mereu să fie
confirmată de gesturi curajoase de reconciliere între noi creştinii”.
Apoi,
Papa s-a oprit asupra necesităţii ca creştinii care trăiesc în Ţara Sfântă să ofere
cei dintâi mărturie de unitate în diversitate, care trebuie să fie considerată nu
un obstacol ci o bogăţie: • „Mă gândesc încă la Ţara Sfântă, cât este de important
ca credincioşii care trăiesc acolo, precum şi pelerinii care se duc, să ofere tuturor
mărturia că diversitatea riturilor şi a tradiţiilor nu ar trebuie să constituie un
obstacol pentru respectul reciproc şi pentru caritatea fraternă în diversităţile legitime
de tradiţii diferite. Trebuie să căutăm unitatea în credinţă”.
Exprimând necesitatea
unei angajări viitoare în scopul găsirii de noi căi pentru continuarea relaţiilor
dintre Bisericile şi Comunităţile ecleziale, Sfântul Părinte, citând cuvintele conţinute
în decretul despre unitatea creştinilor - Unitatis Redintegratio - a Conciliului
Vatican II, a reafirmat cu tărie că un ecumenism adevărat este posibil numai printr-o
convertire interioară. Numai unirea dintre convertire, reînnoire spirituală, caritate
spre ceilalţi creştini poate da viaţă unei noi situaţii în relaţiile ecumenice: •
„Rămâne deschis înaintea noastră orizontul deplinei unităţi. Este vorba de o sarcină
grea, dar plină de entuziasm pentru creştinii, care vor să trăiască în sintonie cu
rugăciunea Domnului, ca toţi să fie una, pentru ca lumea să creadă. Conciliul Vatican
II ne-a arătat dinainte că propunerea sfântă de a reconcilia toţi creştinii în unitatea
Bisericii lui Cristos, singură, depăşeşte puterile şi capacitatea omului” (UR 24). Aici
serviciul audio: