A 56-a Zi Mondială a Bolnavilor de Lepră. Cardinalul Javier Lozano Barragan cere guvernelor
o atenţie specială faţă de persoanele lovite de morbul lui Hansen
(RV – 25 ianuarie 2009) – 25 ianuarie, a 56-a Zi mondială a bolnavilor de lepră. Potrivit
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, numărul persoanelor lovite anual de morbul lui
Hansen este de circa 250 de mii, din care aproximativ 40 de mii sunt copii.
Cardinalul
Javier Lozano Barragan, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii,
a cerut – într-un mesaj difuzat cu această ocazie – „o specială atenţie” din partea
guvernelor.
În acest an, Ziua mondială a bolnavilor de lepră este dedicată
în special Indiei, ţara care deţine tristul record al numărului cel mai ridicat de
bolnavi şi de noi cazuri înregistrate anual.
Medicul Alice Joseph, membră
a Asociaţiei Misionare Internaţionale (Ami) şi responsabilă a proiectului „Aifo di
Cochin”, în statul indian Kerala, ne explică ce proporţii a atins această boală:
•
„În lume sunt în prezent circa 15 milioane de persoane cu probleme legate de lepră
şi se înregistrează anual aproximativ 150 de mii de noi cazuri în India, potrivit
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. India este ţara cea mai lovită de lepră.
Care
sunt factorii care contribuie la răspândirea bolii? • „Această boală
este contagioasă, dar molipsirea nu este imediată, are o perioadă de incubaţie foarte
îndelungată. Loveşte mai ales persoanele care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă
– pentru că au o foarte scăzută rezistenţă imunitară şi condiţii nutriţionale neadecvate.
Astfel, persoanele care trăiesc la marginile societăţii sunt cele mai lovite.”
Cum
s-ar putea caracteriza sistemul indian de asistenţă medico-socială? • „Guvernul
indian, împreună cu alte organizaţii de voluntari, a lucrat intens timp de circa 15
ani pentru a ţine sub control această boală. Graţie acestei munci, numărul noilor
cazuri este diminuat în prezent. Acum 10, 15 ani, aveam circa 700-800 de mii de persoane
lovite de această boală, dar în 2007 numărul a scăzut şi în prezent este de circa
140 de mii de persoane pe întreg teritoriul Indiei.
Este posibilă înfrânarea
efectelor acestei boli? • „Problema principală ar fi aceasta: diagnosticarea
bolii chiar de la primele simptome. Odată diagnosticată boala, trebuie început imediat
un tratament adecvat. Toţi bolnavii de lepră se pot vindeca în timp de şase luni sau
în maximum doi ani. Problema este că multe din persoanele lovite de această boală
nu ştiu că sunt bolnave pentru că la început boala nu prezintă nici un simptom concret.
Bolnavii nu au dureri, febră, şi nu există nici alte semne. Doar după câţiva ani,
uneori după câteva luni, pot apărea semne importante. Acestea pot fi sau pete sau
lărgirea nervilor periferici. Dacă nu se începe terapia de la început, după nu mult
timp se poate ajunge la o paralizie musculară şi, în consecinţă, şi la ulceraţii la
nivelul mâinilor, al picioarelor, se poate ajunge chiar la ciungirea braţelor şi picioarelor,
sau sunt atinşi nervii feţei încât nu pot fi închişi ochii şi, de multe ori, din cauza
infecţiei se pot produce ulceraţii ale corneei şi se riscă orbirea. Tocmai de aceea
avem multe persoane care au fost bolnave, s-au însănătoşit, dar nu mai sunt normale
pentru că au deficienţe fizice.
Cum se poate interveni per a le ajuta? •
„Problema este că multe din aceste persoane trăiesc în localităţi îndepărtate, unde
nu există infrastructuri, drumurile nu sunt corespunzătoare; nu există dispensare
sau spitale unde să se facă consultaţiile necesare. În sinteză, lipsesc acele structuri
necesare diagnosticării bolii încă de la început, şi pentru aceasta este necesară
educaţia, sunt necesare vizitele la domiciliu, consilierea bolnavului. Şi, fără îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă ale celor săraci, lepra nu va putea fi eradicată. În prezent
există încă pericolul revenirii la o situaţie critică pentru că acum nu mai sunt acele
controale pe care guvernul indian le făcea odinioară”.