Papa l-a primit pe noul patriarh de Antiohia a Sirienilor: Biserica să-l vestească
pe Cristos folosind cuvinte ale Orientului şi Occidentului
(RV – 23 ianuarie 2009) Biserica să-l vestească pe Cristos prin „cuvinte ale Orientului
şi ale Occidentului”, semănând pace şi speranţă. Astfel a îndemnat Sfântul Părinte,
primindu-l vineri dimineaţă pe patriarhul de Antiohia a Sirienilor, Ignace Youssif
III Younan, căruia i-a acordat comuniunea ecleziastică, după alegerea la Sinodul Episcopilor
al Bisericii Siro-Catolice, care a avut loc la Roma între 18 şi 20 ianuarie.
Papa
l-a primit cu bucurie pe noul patriarh de Antiohia a Sirienilor, exprimându-şi dorinţa
ca membrii acestei comunităţi ecleziale să poată fi „semănători de pace în Ţara Sfântă,
Irak şi Liban, unde Biserica siriană are o prezenţă istorică foarte apreciată”.
Noul
patriarh s-a născut în Siria, acum 64 de ani, dar şi-a desfăşurat slujirea episcopală,
vreme de mulţi ani, în Statele Unite şi în Canada în comunităţile din diaspora, formate
din mulţi credincioşi creştini plecaţi din Orientul Mijlociu „în căutarea unor condiţii
de viaţă mai bune”.
„Dorinţa mea”, a spus Sfântul Părinte, „este ca în Orient
– de unde a venit vestirea Evangheliei – comunităţile creştine să continue să trăiască
şi să dea mărturie despre credinţa lor – cum au făcut în cursul secolelor – şi în
acelaşi timp să poată primi o asistenţă pastorală adecvată toţi cei care se află răspândiţi
în lume, aşa încât să poată rămâne legaţi în mod rodnic de rădăcinile lor religioase”.
Benedict
al XVI-lea invocă „ajutorul Domnului pentru fiecare comunitate orientală pentru ca
– oriunde s-ar afla – să ştie să se integreze în noua situaţie socială şi eclezială,
fără a pierde propria identitate, purtând amprenta spiritualităţii orientale, astfel
încât folosind „cuvinte ale Orientului şi Occidentului” Biserica să vorbească în
mod eficient despre Cristos omului contemporan. Astfel – a conclus Papa – creştinii
vor înfrunta provocările urgente ale umanităţii, vor construi pacea şi solidaritatea
universală şi vor da mărturie despre „marea speranţă” căreia îi sunt mesageri neobosiţi.