Toţi creştinii să dea mărturie despre unitate într-o lume tot mai divizată: Papa la
audienţa generală. Binecuvântarea mieilor în sărbătoarea Sfintei Agneza
(RV - 21 ianuarie 2009) Într-o „lume din ce în ce mai divizată” este de importanţă
fundamentală mărturia „concordă” a creştinilor care trebuie să înainteze cu „perseverenţă”
pe calea deplinei unităţi. A afirmat papa Benedict al XVI-lea în cateheza
de miercuri dimineaţă ţinută în aula Paul al VI şi dedicată Săptămânii de rugăciune
pentru unitatea creştinilor care se încheie duminică 25 ianuarie. La terminarea audienţei
generale, două momente deosebite: ritul binecuvântării mieilor în comemorarea liturgică
a Sfintei Agneza, mica ceremonie de primire a cetăţeniei de onoare a oraşului austriac
Mariazell, unde se află sanctuarul marian vizitat de Pontif în timpul călătoriei apostolice
din 2007.
Un an de „întâlniri, dialoguri şi gesturi de frăţietate” pentru care
Papa mulţumeşte lui Dumnezeu „cu bucurie”. Benedict al XVI-lea vorbeşte de 2008 abia
încheiat ca despre un an de mare încărcătură ecumenică, caracterizat de evenimente
de importanţă istorică: unul mai presus de toate, prezenţa şi intervenţia unui Patriarh
ecumenic ortodox la o adunarea episcopală catolică, devenit realitate în octombrie
anul trecut prin cuvintele lui Bartolomeu I la Sinodul episcopilor despre Cuvântul
lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii.
Obiectivul de fond al oricărei
întâlniri - pe care Săptămâna de rugăciune îl face mai evident la începutul fiecărui
an - Papa l-a reamintit imediat în faţa a mii de credincioşi care umpleau până la
refuz Aula Paul al VI-lea din Vatican: • „Deplina unitate este prin urmare legată
de viaţa şi misiunea însăşi a Bisericii în lume. Ea trebuie să trăiască o unitate
ce poate proveni numai din unitatea sa cu Cristos, cu transcendenţa sa, ca semn că
Cristos este adevărul. Aceasta este responsabilitatea noastră: ca să fie vizibil în
lume darul unei unităţi în virtutea căreia să devină credibilă credinţa noastră. De
aceea este important ca fiecare comunitate creştină să devină conştientă de urgenţa
de a lucra în toate modurile posibile pentru a se ajunge la acest mare obiectiv”.
Explicând
viziunea biblică a profetului Ezechiel - regăsita unificare a triburilor lui Iuda
şi Israel care oferă laitmotivul Săptămânii de rugăciune 2009, - „să fie una în mâna
ta” (Ez 37,17) - Benedict al XVI-lea a spus că este vorba de „transparenta
parabolă a unităţii”, „deosebit de grăitoare pentru întreaga mişcare ecumenică” deoarece
„pune în lumină exigenţa de care nu se poate face abstracţie a unei adevărate reînnoiri
lăuntrice în toate componentele poporului lui Dumnezeu”.
O reînnoire - a observat
Papa - posibilă doar cu o condiţie, aceea „a convertirii inimii” pe care Săptămâna
de rugăciune o solicită prin toate iniţiativele sale: • „Acest spirit a însufleţit
Biserica catolică, şi în anul care abia s-a scurs, a continuat cu neclintită convingere
şi înrădăcinată speranţă să întreţină relaţii fraterne şi respectuoase cu toate Bisericile
şi Comunităţile ecleziale din Orient şi din Occident. În felurimea situaţiilor, uneori
mai pozitive, alteori cu mai mari dificultăţi, s-a sforţat să-şi ţină angajamentul
de a depune orice efort destinat refacerii deplinei unităţi. Relaţiile dintre Biserici
şi dialogurile teologice au continuat să dea semne de convergenţe spirituale încurajatoare”.
Pe
lângă îmbrăţişarea cu patriarhul Bartolomeu I - şi celelalte întâlnirii cu întâistătătorii
Bisericii apostolice armene, Karekin II şi Aram I - Pontiful a amintit şi apropierea
manifestată de Biserica ortodoxă rusă în momentul dispariţiei Patriarhului ei, Fratele
în Cristos” Alexei al II-ea, afirmând că „rămâne în comuniune” cu cei care se pregătesc
să-i aleagă succesorul: • „Deopotrivă mi-a fost dat să întâlnesc reprezentanţi
ai diferitelor Comuniuni creştine din Occident, cu care continuă confruntarea asupra
importantei mărturii pe care creştinii trebuie să o dea astăzi în mod unanim, într-o
lume din ce în ce mai divizată şi pusă în faţa a numeroase provocări cu caracter cultural,
social, economic şi etic. Pentru aceasta şi pentru atâtea alte întâlniri, dialoguri
şi gesturi de frăţietate pe care Domnul ne-a dat să le putem realiza, să-i mulţumim
împreună Lui cu bucurie”.
Există „o dorinţă care sălăşluieşte în inima noastră”,
a spus Benedict al XVI-lea: aceea ca „să se grăbească ziua deplinei comuniuni, când
toţi ucenicii unicului nostru Domn Isus Cristos vor putea, în sfârşit, să celebreze
împreună Euharistia”. În vederea acelei zile, şi pe urmele învăţăturii Sfântului Paul,
a fost invitaţia finală a Papei: • „Fiecare comunitate să crească în angajamentul
pentru unitate, graţie feluritelor iniţiative spirituale şi pastorale şi adunărilor
de rugăciune în comun, care de obicei devin din ce în ce în numeroase şi intense
în această ’Săptămână’, făcându-ne să pregustăm deja, într-un anumit mod, ziua unităţii
depline. Să ne rugăm ca între Biserici şi Comunităţile ecleziale să continue dialogul
adevărului, indispensabil pentru lămurirea divergenţelor, şi cel al carităţii care
condiţionează însuşi dialogul teologic şi ajută la a trăi împreună pentru o mărturie
comună”.
După audienţa şi saluturile participare adresate pelerinilor în diferite
limbi - unul special adresat Surorilor Misionare ale Credinţei reunite pentru Capitulul
general, - şi fiind comemorarea liturgică a Sfintei Agneza, fecioară şi martiră, al
cărei nume derivă de la cuvântul miel - Pontiful a binecuvântat mieii a căror lână
va fi folosită pentru ţesutul „paliilor sacre”, însemnele onorifice pe care Benedict
al XVI-lea le conferă noilor arhiepiscopi mitropoliţi la 29 iunie în solemnitatea
Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. De semnalat în Aula Paul al VI-lea şi prezenţa
delegaţiei austriece provenind de la Mariazell, care, într-o scurtă ceremonie desfăşurată
la sfârşit într-o mică sală adiacentă, i-a conferit Pontifului cetăţenia de onoare,
după ce în septembrie 2007 îl primise la Sanctuarul marian pentru cei 850 de ani de
la înfiinţare.
Ca de obicei, audienţa generală s-a încheiat cu intonarea în
cor a rugăciunii Tatăl nostru şi binecuvântarea apostolică dată de Papa, binecuvântare
ce ajunge pe această cale şi la ascultătorii noştri.