Cu Marcu la şcoala lui Isus

(RV - 11 ianuarie 2009) După terminarea timpului liturgic al Crăciunului am reluat luni 12 ianuarie, cursul liturgic normal, cel al Timpului ordinar sau de peste an. La Sfânta Liturghie am început lectura continuă a Evangheliei după Marcu, care se va prelungi timp de nouă săptămâni şi se va opri la capitolul 14, în care începe povestirea patimilor, morţii şi învierii lui Isus, care va fi citită şi meditată în perioada Săptămânii Sfinte şi în cea pascală.

Autorul. Evanghelistul Marcu este un evreu originar din Ierusalim, al cărui nume complet este Ioan Marcu (Fap, 12,12). Devenit creştin în primii ani ai Bisericii apostolice, a fost tovarăş al lui Barnaba în Cipru, apoi ucenic al lui Petru şi în fine al lui Paul în Asia Mică şi la Roma, cum se deduce din diferite pasaje ale cărţii Faptelor Apostolilor şi Scrisorilor Sfântului Paul. Papia, anii 60-130, episcop de Hierapolis - astăzi Pamakkàle în Turcia, îl numeşte pe Marcu „interpret al lui Petru”.
Evanghelia scrisă de Marcu este cu toată probabilitatea cea dintâi în ordine cronologică. Începe cu un prolog de 15 versete în care, după ce a declarat intenţiile pentru care scrie şi anume ca să demonstreze că Isus este „Cristos”, adică „Mesia, şi „Fiul lui Dumnezeu”, autorul prezintă în fraze rapide şi sumare botezul lui Isus şi începutul vieţii sale publice.
Iată, evanghelia zilei: Sfântul Marcu 1,14-20:
^”După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.El spunea: "Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!"Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni".Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat.Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele.Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.”

Primele versete ale fragmentului de azi, care sunt încheierea prologului, ne fac să aflăm că „După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.El spunea: "Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!"(vv.14-15).

Chemarea apostolilor. Ne întrebăm pentru ce Marcu defineşte predicarea lui Isus „evanghelia lui Dumnezeu”. Pe vremea sa, termenul „evanghelie” - în greacă ευανγελιον - veste bună, era folosit pentru a anunţa poporului naşterea sau alegerea unui nou suveran sau o victorie a sa, care se spera că va fi sursă de bunăstare pentru popor. Ei bine, - scrie Marcu - ceea ce Isus spune şi ceea ce face este o evanghelie de mântuire pentru toţi oamenii.
Termenul „evanghelia lui Dumnezeu” trebuie citit în paralel cu termenul „împărăţia lui Dumnezeu”: de fapt, Isus proclamă şi inaugurează împărăţia lui Dumnezeu prevestită de profeţi şi aşteptată de Israel. De aceea, el anunţă că „timpul s-a împlinit”. Prin începutul predicii sale, această aşteptare s-a încheiat şi toată istoria umană, şi nu doar cea a lui Israel, a ajuns la epilogul ei.
În faţa acestui eveniment promovat de Dumnezeu pentru binele tuturor oamenilor, există un singur lucru de făcut, cel pe care Isus îl proclamă: „convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" (v.15). Este ceea ce fac fără zăbavă Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan care, abia Isus îi cheamă, lasă munca lor şi îl urmează (v.29).

Contemporani cu Cristos. Citind istoria acestor patru pescari care, fără să pună obiecţii şi fără să consulte sau să informeze familiile lor, îl urmează imediat pe Isus, ne dăm seama că, nu este vorba de reportajul unui eveniment, ci Marcu vrea mai degrabă să transmită un mesaj cititorilor săi.
Probabil vrea să spună că Dumnezeu singur poate chema în felul acela, şi că numai de Dumnezeu se ascultă cu atâta promptitudine cum au făcut, înainte de apostoli, Abraham şi toate marele personaje ale istoriei biblice. Poate vrea să ajute cititorii săi, încă şovăielnici în a lăsa orice reţinere în urmarea lui Isus cu avânt şi generozitate. În ambele cazuri mesajul lui Marcu ne este adresat şi nouă.
Un mare filozof (precursor al existenţialismului) şi teolog danez, Søren Kierkegaard, (1813- 1855), scria că adevăraţii creştini, şi sunt asemenea în orice generaţie, sunt „contemporani ai lui Cristos”.
Deci, dacă vrem să fim creştini adevăraţi, trebuie să ne considerăm contemporani ai lui Cristos şi, în consecinţă, să simţim ca adresată direct fiecăruia dintre noi fiecare frază a Evangheliei sale, şi prin aceasta şi invitaţia pe care a adresat-i într-o zi unor pescari, care îşi vedeau liniştit de munca lor pe malurile unui lac: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni"(v.17).

(Radio Vatican, A.Lucaci, prelucrare 2002, revizuire 11 ianuarie 2009)