Relicvele părinţilor Sfintei Tereza a Pruncului Isus în bazilica „Sfântul Petru”: interviu cu arhiparohul bazilicii, cardinalul Angelo Comastri

(RV – 10 ianuarie 2009) Urna cu relicvele Fericiţilor Ludovic şi Zelia Martin, părinţii Sfintei Tereza a Pruncului Isus, se află de sâmbătă, 10 ianuarie, în bazilica „Sfântul Petru”. Urna a fost depusă lângă Altarul Catedrei, de către cardinalul Angelo Comastri, arhiparohul bazilicii vaticane, unde va rămâne timp de patru zile, spre venerare de către credincioşi.

Marţi, 13 ianuarie, la ora 17.00, în „San Pietro” se va celebra o Sfântă Liturghie în cinstea celor doi Fericiţi, liturghie prezidată de vice-postulatorul cauzei de beatificare, părintele carmelit Antonio Sangalli.

Miercuri, 14 ianuarie, după Audienţa Generală a lui Benedict al XVI-lea, familia Schilirò, cu micuţul Pietro – fiul lor, vindecat în mod miraculos graţie mijlocirii soţilor Martin, va înmâna Papei, în dar, un relicvariu al Fericiţilor.

Despre semnificaţia evenimentului, să-l ascultăm pe cardinalul Angelo Comastri:
• „Sfânta Tereza de Lisieux este legată în mod particular de bazilica Sfântul Petru, la fel ca şi tatăl ei. În 1887 au venit în pelerinaj la Roma şi Sfânta Tereza povesteşte cu mare emoţie, în manuscrisul ei, intrarea în „San Pietro”, întâlnirea cu Leon al XIII-lea, de care ea a legat într-un fel şi intrarea ei în Carmel. De altfel, prezenţa relicvelor soţilor Martin în bazilica Sfântul Petru este un gest cu o semnificaţie specială ce se raportează la sensul de comuniune eclezială care se respira în acea familie. Părinţii au reprezentat clima şi terenul care au făcurt să înflorească vocaţia Sfintei Tereza. Ea însăşi, în manuscris, când vorbeşte despre familia ei scrie: „Eu m-am născut într-un pământ sfânt”, iar pământul sfânt erau părinţii ei. Mama i-a murit când Tereza avea doar patru ani, deci abia îşi cunoscuse mama, dar din mărturiile pe care le avem, mărturii istorice, reiese că era o femeie extraordinară. Tatăl a trăit o perioadă mai îndelungată, putându-şi vedea toate fiicele intrând în mănăstire, şi pe cea mai mică, Tereza, intrând în Carmelul din Lisieux. Apoi a murit şi s-ar putea spune că a trecut la Domnul îmbrăţişat în mod ideal de toate fiicele sale consacrate Domnului. Acum ei revin în bazilică, în „San Pietro”. Pentru noi este un motiv de sărbătoare, de bucurie şi mai ales de invocare, de binecuvântare pentru toate familiile. Dacă ar fi existat multe familii precum cea a Terezei de Lisieux, azi am avea în lume fii minunaţi, plini de Dumnezeu, pentru că transmiterea credinţei fiilor se face prin exemplul dat de părinţi, iar exemplul dat de părinţii Sfintei Tereza este deosebit de grăitor în prezent.”

Ne aflăm la puţine zile de la Întâlnirea Mondială a Familiilor ce va avea loc la Ciudad de Mexico. De ce are nevoie familia azi?
• „Familia are nevoie să găsească legătura profundă cu misterul lui Dumnezeu. Familia nu este un rod al întâmplării, nici al capriciului, nu este nici măcar un rod al culturii sau al unei civilizaţii; familia face parte din planul umanităţii aşa cum l-a voit Dumnezeu. Fără un tată şi o mamă, nu venim pe lume, nu creştem, nu înţelegem cine suntem, nu ne deschidem spre viaţă, spre sensul vieţii. Familia are nevoie să-şi redescopere vocaţia, căci numai prin intermediul familiilor adevărate, autentice, putem avea o societate sănătoasă, în care fiii să se poată maturiza în mod echilibrat şi să se poată deschide sensului vieţii, iubind viaţa şi implicând propria persoană pentru a da ce-i mai bun societăţii”.


Sfânta Tereza spunea: „Când îmi văd părinţii rugându-se, văd cum se roagă Sfinţii”. Cât este de importantă rugăciunea în familie?
• „Maica Tereza de Calcutta, care a avut o familie extraordinară, spunea: „Când o familie se roagă rămâne în picioare, pentru că se sprijină de Dumnezeu”. Rugăciunea este respiraţia familiei şi nu ne putem imagina cât de mult bine le face copiilor să-şi vadă părinţii în rugăciune, pentru a avea astfel senzaţia că în spatele iubirii părinţilor este o altă iubire care-i susţine, că în spatele iubirii lor este un izvor care-i alimentează, că există o prezenţă care le umple casa, care face ca sentimentele lor să fie de autentică legătură. Maica Tereza spunea, referitor la părinţii ei: 'Mai înainte de a merge la catehism şi mai înainte de a mi se spune că Dumnezeu este iubire, eu înţelesesem deja acest lucru. Şi asta nu pentru că aş fi fost mai inteligentă decât alţii, ci pentru că privind la iubirea frumoasă, curată şi fidelă a părinţilor mei, am intuit că în spatele acelei iubiri era Dumnezeu. Şi, dacă în spatele acelei iubiri se afla Dumnezeu, Dumnezeu trebuia să fie în mod necesar iubire'. Ce bine ar fi dacă ar putea spune toţi fiii acest lucru!”.

Aici serviciul audio: