Comentarii la discursul papei Benedict al XVI-lea ţinut în prezenţa Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun

(RV - 9 ianuarie 2009) Amplul discurs în care Benedict al XVI-lea a cuprins joi actualitatea internaţională în prezenţa Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, a suscitat atenţie şi reacţii în toată lumea, plecând de la noua fază dramatică a conflictului israeliano-palestinian.

Pe marginea cuvintelor Papei, redacţia noastră centrală a solicitat un comentariu profesorului Andrea Bianchi, titularul catedrei de Drept internaţional la Universitatea Catolică din Milano şi la Institutul de Înalte Studii internaţionale din Geneva:
• „În cuvintele Papei există conştiinţa că pentru a lupta în mod eficace împotriva războaielor, împotriva conflictelor - fie că sunt de natură internaţională sau internă - trebuie, în fond, să fie înlăturate cauzele care, foarte adesea, le alimentează. Şi, nu există nici o îndoială că între cauzele cele mai frecvente, se află tocmai sărăcia. O stare de sărăcie înţeleasă nu numai sub aspect material, ca lipsă de mijloace materiale, dar şi în sens spiritual, ca absenţă de valori, şi aş spune că tocmai aceasta este partea cea mai importantă, firul călăuzitor al întregului discurs”.

Combaterea foametei, facilitarea dezvoltării agricole locale, sunt priorităţi pe care Papa le pune în legătură cu urgenţa păcii…
• „Pentru a face faţă acestor provocări care interesează întreaga planetă e necesar să existe o comunitate internaţională; o comunitate închegată care-şi ia propriile responsabilităţi şi ştie să acţioneze. Şi, în fond, cred că tocmai aceasta este problema cea mai mare de care, la nivel internaţional, se suferă astăzi: dificultatea de a acţiona uniţi pentru adoptarea unor politici de intervenţie - mai ales în faţa unor sfidări globale - care să fie cu adevărat eficace. Desigur, există iniţiative în curs, cu referire la conferinţa de la Doha, în Qatar, dar nu există motive de a fi satisfăcuţi; cred că în ultimii ani, Comunitatea internaţională a fost puţin absentă, inactivă: latentă la nivel de coeziune şi la nivel de capacitate de acţiune”.

Profesor Bianchi, un comentariu la cuvintele Papei asupra situaţiei din Ţara Sfântă…
• „Cred că situaţia în Orientul Mijlociu este într-adevăr una dintre cele mai spinoase ale lumii şi unul din factorii care împiedică ca lumea să trăiască împreună mai stabil, şi care riscă să compromită echilibrul mondial. Cred că există absenţa unei dimensiuni politice, că nu există o adevărată voinţă de a se ajunge la o pace în Orientul Mijlociu. O situaţie care s-a exacerbat de-a lungul anilor, şi care astăzi este aproape o problemă intratabilă şi care nu are nevoie numai de o rechemare la pace şi la responsabilitate comune, dar are nevoie şi de o idee politică forte, care să poată fi într-un anume mod tradusă pe planul concret al realizării. Şi acesta este poate lucrul care întristează mai mult: totuşi se declară contrari războiului, toţi spun că sunt dispuşi să negocieze pacea, dar e nevoie şi de sprijinul unei puternice voinţe politice spre a se putea realiza”.

Benedict al XVI-lea repetă ceea ce papii spun de multă vreme: opţiunea militară nu este o soluţie: cât este de realist, sub aspect politic, a continua - pe bună dreptate bazaţi pe Evanghelie - să se repete această idee?
• "Paralel cu această forţă morală, care desigur este foarte importantă şi care este unul din motoarele istoriei, este nevoie ca ea să fie însoţită de o voinţă politică mai concretă; o capacitate de a impune în numele unei comunităţi internaţionale, care trebuie să dea semn că există soluţii care să rezolve efectiv crize precum cea medio-orientală care de mai mult de 60 de ani riscă să ameninţe - şi de fapt ameninţă, alimentând şi terorismul din toată lumea - stabilitatea şi pacea. Nota asupra căreia aş vrea să insist este că această forţă morală - interpretată de Biserică - foarte adesea nu este însoţită de o capacitate de acţiune politică din partea nu doar a organizaţiilor multilaterale, dar şi din partea Statelor, a populaţiilor în parte care, într-o lume ca cea actuală - unde şi societatea civilă este în măsură să se organizeze - ar trebui să se facă simţită mai mult, să-şi facă auzit glasul şi mai tare în sprijinul unei voinţe politice capabile să se impună”.

În privinţa rechemărilor constante la valorile cele mai mari, la care Papa a făcut referinţă de mai multe ori în discursul către Corpul Diplomatic, se opreşte părintele Piero Gheddo, misionar al Institutului Pontifical Misiuni Externe, PIME:
• „Când îndepărtăm din orizontul nostru - noi ca popor, nu ca persoane - pe Dumnezeu, legea lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu, moartea lui Dumnezeu, nu mai înţelegem nici omul, nu ne mai înţelegem nici pe noi înşine. Şi în consecinţă, predomină patimile noastre, egoismele şi prin aceasta sărăcia morală. Cum spunea Maica Tereza din Calcutta: ’Săracii au nevoie de atâtea lucruri, mai ales au nevoie de Dumnezeu, mai ales îl caută pe Dumnezeu’ şi adăuga că ’cea mai mare dizgraţie a Indiei este faptul de a nu-l cunoaşte pe Cristos’. Prin urmare, sărăcia morală despre care Papa vorbeşte este o problemă nu numai a popoarelor necreştine şi sărace, dar şi a popoarelor noastre occidentale. Eu aş zice că nu trebuie să ne oprim prea mult asupra sărăciei morale a altora, dar asupra sărăciei noastre morale”.
 
În special, vorbind despre lumea occidentala, Papa a
formulat auspicii să nu fie cultivate prejudecăţi şi ostilităţi faţă de creştini, pentru simplul fapt că asupra anumitor chestiuni ei nu sunt de acord…
• „Dacă cineva judecă bine, vede că, aşa cum spune Papa în mesajul său, creştinismul este o religie de libertate şi de pace, în serviciul adevăratului bine al umanităţii. Prin urmare, de ce e nevoie a se opune creştinismului şi Bisericii, care îl poartă pe Cristos tuturor popoarelor şi tuturor conştiinţelor? Tocmai pentru că Biserica poate are idei diferite de cele ale opinie comune. Dar aceasta este sarcina Bisericii: să poarte lumii actuale răspunsuri la problemele omului de azi şi care poate sunt în dezacord cu cele ale lumii”.