Benedict al XVI-lea, la întâlnirea cu membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun: "Pacea este încă departe, dar nu trebuie să pierdem speranţa!". Apel pentru păstrarea patrimoniului creştin din Kosovo şi Turcia (text discurs)

RV 08 ian 2009. Tradiţională întâlnire, joi, în Vatican, a Suveranului Pontif, Benedict al XVI-lea, cu membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun pentru schimbul de urări la început de an. Sfântul Părinte a trecut în revistă principalele evenimente internaţionale din 2008 în lumina misterului de speranţă celebrat la solemnitatea Naşterii Domnului, cerând pentru toţi de la Dumnezeu "darul unui an care să fie bogat în dreptate, seninătate şi pace".

"Misterul Întrupării Cuvântului, pe care îl retrăim la Sărbătoarea Crăciunului, ne invită să medităm la evenimentele care au marcat cursul istoriei", a afirmat la începutul discursului său Capul vizibil al Bisericii Catolice. Salutul şi urările Suveranului Pontif s-au îndreptat mai întâi spre decanul Corpului Diplomatic, ambasadorul Republicii Honduras, Alejandro Valladares Lanza, precum şi diplomaţilor acreditaţi pe lângă Sfântul Scaun – printre care şi ambasadorul României, Marius Lazurcă – iar prin intermediul lor, spre popoarele şi guvernele Ţărilor pe care le reprezintă.

În zorii acestui 2009, gândul plin de afecţiune al Suveranului Pontif s-a îndreptat spre cei care au suferit de pe urma gravelor catastrofe naturale, a sângeroaselor conflicte naţionale ori regionale sau din cauza atentatelor teroriste. "În ciudat atâtor eforturi, a observat Papa, pacea atât de mult dorită este încă departe! Cu toate acestea, nu trebuie să ne descurajăm sau să reducem efortul în favoarea unei culturi a păcii, ci să multiplicăm eforturile noastre în promovarea securităţii şi dezvoltării. În acest sens, Sfântul Scaun a voit să fie printre primii care au semnat şi ratificat "Convenţia privind bombele cu fragmentaţie", un document care îşi propune să întărească dreptul umanitar internaţional. Pe de altă parte, observând cu îngrijorare simptomele de criză din domeniul dezarmării şi al non-proliferării nucleare, Sfântul Scaun continuă să amintească faptul că nu suntem în măsură să construim pacea atâta timp cât cheltuielile militare sustrag enorme resurse umane şi materiale de la proiecte de dezvoltare, mai ales în rândul popoarelor mai sărace".

Şi la cei săraci, la prea mulţii săraci ai planetei noastre, Papa şi-a îndreptat atenţia, pe urmele Mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii din acest an cu tema "A combate sărăcia, a construi pacea".
"Pentru a construi pacea, este necesar să se redea speranţă celor săraci. Cum să nu ne gândim la atâtea persoane şi familii afectate de dificultăţi şi de incertitudinile cauzate de actuala criză financiară şi economică la nivel mondial? Cum să nu evocăm criza alimentară şi supraîncălzirea climatică, ce fac şi mai anevoios accesul la hrană şi apă pentru locuitorii celor mai sărace regiuni ale planetei? Este urgent ca de acum înainte să se adopte o strategie eficace pentru a combate foametea şi a facilita dezvoltarea agricolă locală, mai ales pentru că a crescut procentajul de persoane sărace în Ţările bogate. În acest context, sunt bucuros că la recenta Conferinţă de la Doha privind finanţarea dezvoltării, au fost găsite criterii utile pentru orientarea gestiunii sistemului economic şi ajutorarea celor mai slabi. Mai în profunzime, pentru a însănătoşi economia, este necesar să se construiască o nouă încredere. Aceasta se poate realiza numai prin punerea în practică a unei etici bazate pe demnitatea înnăscută a persoanei umane. "Ştiu, a afirmat Papa, cât de angajant este aceasta, dar nu este o utopie! Astăzi, mai mult decât ieri, viitorul nostru este în joc, după cum şi destinul însuşi al planetei noastre şi al locuitorilor ei, în primul rând al generaţiilor tinere care moştenesc un sistem economic şi un ţesut social foarte compromis".

Determinant în eradicarea sărăcie este rolul educaţiei:
"Dacă vrem să luptăm împotriva sărăciei, a îndemnat Papa, trebuie să investim mai ales în cei tineri, educându-i la un ideal de adevărată fraternitate". Şi aici, Papa s-a referit la călătoria apostolică de anul trecut la Sydney, în Australia, pentru a 23-a Zi Mondială a Tineretului. De altfel, călătoriile apostolice, începând cu vizita în Statele Unite, a afirmat Episcopul Romei, au contribuit la evaluarea aşteptărilor din multe sectoare ale societăţii faţă de Biserica Catolică.
"În această fază delicată a istoriei umane, marcată de incertitudine şi dubii, mulţi se aşteaptă ca Biserica Catolică să desfăşoare, cu curaj şi claritate, misiunea ei de evanghelizare şi lucrarea ei de promovare umană. Intervenţia mea la sediul Naţiunilor Unite se încadrează în acest context: şaizeci de ani după adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, am voit să subliniez că acest document se bazează pe demnitatea persoanei umane şi aceasta pe natura comună a tuturor, care transcende diversele culturi. După câteva luni, am mers în pelerinaj la Lourdes (în Franţa – n.r.), pentru a 150-a aniversare a apariţiilor Feciorei Maria la Sfânta Bernadeta, am voit să subliniez că mesajul de convertire şi iubire care se iradiază de la grota de la Massabielle rămâne de mare actualitate, ca o invitaţie constantă de a construi existenţa noastră şi relaţiile între popoare pe baza respectului şi a fraternităţii autentice, în conştiinţa că fraternitatea presupune un Părinte comun al tuturor oamenilor, Dumnezeu Creatorul. Apoi, o laicitate sănătoasă a societăţii nu ignoră dimensiunea spirituală şi valorile ei, pentru că religia, şi mi s-a părut a fi de folos să repet în timpul vizitei mele pastorale în Franţa, nu este un obstacol, ci mai degrabă un fundament solid pentru construcţia unei societăţi mai juste şi mai libere".

Reflecţia Papei s-a îndreptat apoi la condiţiile de discriminare şi violenţă în care se află numeroşi creştini.
"Discriminările şi atacurile foarte grave la care au fost victime, anul trecut, mii de creştini, arată cum nu doar sărăcia materială, dar şi sărăcia morală este nocivă pentru pace. Asemenea abuzuri, de fapt, îşi înfig rădăcinile în sărăcia morală. Reafirmând înalta contribuţie pe care religiile o pot aduce la lupta împotriva sărăciei şi la construcţia păcii, aş vrea să repet în această adunare care, în mod ideal, reprezintă toate naţiunile lumii: creştinismul este o religie de libertate şi de pace şi este în serviciul adevăratului bine al umanităţii. Fraţilor şi surorilor noastre victime ale violenţei, mai ales în Irak şi India, reînnoiesc asigurarea afecţiunii mele părinteşti; autorităţilor civile şi politice, le cer insistent să se adopereze în mod energic pentru a pune capăt intoleranţei şi maltratării faţă de creştini, de a face astfel încât să fie reparate daunele provocate, în deosebi la locurile de cult şi la proprietăţi, şi să încurajeze prin orice mijloc respectul just pentru toate religiile, punând în afara legii orice formă de ură şi dispreţ. Formulez totodată auspicii ca în lumea occidentală să nu se cultive prejudecăţi sau ostilităţi împotriva creştinilor doar pentru că în anumite chestiuni vocea lor este discordantă. Din partea lor, discipolii lui Cristos, în faţa acestor încercări, să nu-şi piardă curajul: a da mărturie pentru Evanghelie este întotdeauna 'un semn de împotrivire' faţă de 'spiritul lumii'! Dacă suferinţele sunt apăsătoare, prezenţa constantă a lui Cristos este o mângâiere puternică. Evanghelia sa este un mesaj de mântuire pentru toţi şi acesta este motivul pentru care nu poate fi îngrădit la sfera privată ci trebuie să fie proclamat de pe acoperişuri, până la marginile pământului".

Un loc privilegiat în preocupările Sfântului Părinte îl ocupă Ţara Sfântă şi evoluţia evenimentelor din Orientul Mijlociu:
"Naşterea lui Cristos în peştera săracă de la Betleem ne conduce natural să amintim situaţia din Orientul Mijlociu şi, în primul, din Ţara Sfântă, unde în aceste zile asistăm la recrudescenţa violenţei care provoacă daune şi imense suferinţe în rândul populaţiei civile. Această situaţie complică şi mai mult căutarea unui drum de ieşire din conflictul dintre Israelieni şi Palestinieni, dorită cu ardoare de mulţi dintre ei şi de lumea întreagă. Încă o dată, aş vrea să repet că opţiunea militară nu este o soluţie şi că violenţa, din orice parte ar veni şi orice formă ar asuma, trebuie condamnată cu fermitate. Formulez auspicii ca, prin efortul determinant al Comunităţii Internaţionale, armistiţiul în Fâşia Gaza să fie repus în vigoare – ceea ce este indispensabil pentru a reda condiţii de viaţă acceptabile populaţiei – şi să fie relansate negocierile de pace renunţând la ură, la provocări şi la folosirea armelor. Este foarte important ca, în ocazia scadenţelor electorale cruciale care vor implica mulţi locuitori din regiune în următoarele luni, să iasă lideri capabili să ducă mai departe cu determinare acest proces şi să conducă popoarele lor spre dificila dar indispensabila reconciliere. La aceasta nu se va putea ajunge fără a adopta o perspectivă globală a problemelor din acele Ţări, în respectul aspiraţiilor şi intereselor legitime ale populaţiilor implicate. Pe lângă eforturile reînnoite pentru soluţionarea conflictului israeliano-palestinian, la care m-am referit mai sus, este necesar să se dea un sprijin convins la dialogul între Israel şi Siria şi, pentru Liban, să fie sprijinite consolidarea în curs a instituţiilor, care va fi cu atât mai eficace cu cât se va efectua într-un spirit de unitate. Irakienilor, care se pregătesc să preia pe deplin în mâini propriul destin, le adresez o încurajare particulară de a întoarce pagina, ca să privească la viitor, pentru a-l construi fără discriminări de rasă, etnie sau religie. Cât priveşte Iranul, nu trebuie să se renunţe la căutarea unei soluţionări negociate la controversa despre programul nuclear, printr-un mecanism care să permită împlinirea exigenţelor legitime ale Ţării şi ale Comunităţii Internaţionale. Un atare rezultat ar sprijini foarte mult distensiunea regională şi mondială".

Succesiv, Pontiful şi-a îndreptat atenţia spre situaţia de pe continentul asiatic:
"Îndreptându-mi privirea la marele continent asiatic, constat cu preocupare că în anumite Ţări violenţele continuă şi în altele situaţia politică rămâne tensionată, dar sunt progrese care permit să privească la viitor cu mai mare încredere. Mă gândesc, de exemplu, la reluarea noilor negocieri de pace la Mindanao, în Filipine, şi la noul curs al relaţiilor dintre Beijing şi Taipei. În acelaşi context de căutare a păcii, chiar şi o soluţionare definitivă a conflictului în curs în Sri Lanka nu ar putea fi decât politică, în timp ce necesităţile umanitare ale populaţiilor interesate trebuie să rămână obiect al unei atenţii continue. Comunităţile creştine care trăiesc în Asia sunt adesea reduse din punct de vedere numeric, dar doresc să ofere o contribuţie convinsă şi eficace la binele comun, la stabilitatea şi progresul Ţărilor lor, mărturisind primatul lui Dumnezeu, care stabileşte o ierarhie sănătoasă de valori şi dăruieşte o libertate mai puternică decât injustiţiile. Recenta beatificare a 128 de martiri, în Japonia, o arată în mod elocvent. Biserica, după cum s-a spus de mai multe ori, nu cere privilegii, ci aplicarea principiului de libertate religioasă în toată extensia sa. În această optică, este important ca în Asia Centrală, legislaţiile privind comunităţile religioase să garanteze exerciţiul deplin al acestui drept fundamental, în respect faţă de normele internaţionale".

Încă o dată, Papa a lansat un apel pentru Africa:
"Peste câteva luni voi avea bucuria de a întâlni mulţi fraţi şi surori în credinţă şi umanitate care trăiesc în Africa. În aşteptarea acestei vizite mult dorită de mine, îl rog pe Domnul ca inimile lor să fie disponibile să primească Evanghelia şi să o trăiască în coerenţă, construind pacea prin combaterea sărăciei morale şi materiale. O atenţie deosebită trebuie să fie acordată copilăriei: la douăzeci de ani de la Convenţia asupra Drepturilor Copiilor, ei rămân încă vulnerabili. Mulţi copii trăiesc drama refugiaţilor şi a evacuaţilor în Somalia, în Darfour şi Republica Democrată Congo. Sunt, acestea, fluxuri migratorii cu milioane de persoane care au nevoie de un ajutor umanitar şi care sunt mai ales private de drepturile lor elementare şi rănite în demnitatea lor. Cer de la responsabilii politici, la nivel naţional şi internaţional, să adopte toate măsurile necesare pentru a rezolva conflictele în curs şi să pună capă la injustiţiile care le-au provocat. Sper ca în Somalia restaurarea Statului să poată înregistra progrese pentru a înceta suferinţele interminabile ale locuitorilor din acea Ţară. Şi în Zimbabwe, situţia rămâne critică şi sunt necesare ajutoare umanitare considrabile. Acordurile de pace în Burundi au adus o rază de speranţă în regiune. Formulez auspicii ca acestea să fie aplicate în întregime şi să devină izvor de inspiraţie pentru alte Ţări care încă nu au găsit cale reconcilierii. După cum ştiţi, Sfântul Scaun urmăreşte cu atenţie specială continentul african şi îşi exprimă bucuria de a fi stabilit anul trecut relaţii diplomatice cu Botswana".

Respectarea persoanei umane este fundamentală şi pentru America Latină:
"În această vastă panoramică ce cuprinde lumea întreagă, doresc să mă opresc un moment şi asupra Americii Latine. Şi acolo, popoarele doresc să trăiască în pace, eliberate de sărăcie şi să poată exercita pe deplin drepturile lor fundamentale. În acest context este necesar a formula auspicii ca necesităţile celor care emigrează să fie luate în considerare de legislaţii care să faciliteze reîntregirea familială şi să armonizeze exigenţele legitime de securitate cu cele ale respectului inviolabil al persoanei. Aş vrea, apoi, să apreciez angajamentul prioritar al unor guverne de a restabili legalitatea şi a conduce o luptă fără compromisuri împotriva traficului de stupefiante şi a corupţiei. Îmi exprim satisfacţia că, 30 de ani de la începutul medierii papale în vicisitudinile dintre Argentina şi Chile privind zona australă, cele două Ţări au încununat într-un anumit mod voinţa lor de pace ridicând un monument veneratului meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea. Sper, printre altele, ca recenta semnare a Acordului între Sfântul Scaun şi Brazilia să faciliteze liberul exerciţiu al misiunii de evanghelizare a Bisericii şi să întărească şi mai mult colaborarea ei cu instituţiile civile la dezvoltarea integrală a persoanei. Biserica însoţeşte de cinci secole popoarele din America Latină, împărtăşind cu acestea speranţele şi preocupările lor. Păstorii ei ştiu că pentru a promova un autentic progres al societăţii, îndatorirea lor specifică este aceea de a ilumina conştiinţele şi de a forma credincioşi laici capabili să intervină cu curaj în realităţile temporale, punându-se în slujirea binelui comun".

În finalul discursului său, Papa Benedict al XVI-lea s-a referit la Ţările mai apropiate:
"Îndreptându-mi, în fine, privirea spre naţiunile care sunt mai apropiate, aş dori să salut comunitatea creştină din Turcia, amintind că în acest an jubiliar special cu ocazia celui de al doilea mileniu de la naşterea Sfântului Apostol Paul, numeroşi pelerini se îndreaptă spre Tars, oraşul său de origine, subliniind astfel încă o dată legătura strânsă dintre acest pământ şi originile creştinismului. Aspiraţiile de pace sunt vii în Cipru, unde au fost reluate negocierile în vederea unor soluţii de echitate la problemele cauzate de divizarea Insulei. Cât priveşte regiunea Caucaz, aş dori să subliniez încă o dată cum conflictele care afectează Statele Regiunii nu pot fi rezolvate cu armele şi, referindu-mă la Georgia, îmi doresc să fie onorate toate angajamentele semnate în Acordul de încetare a focului în luna august, anul trecut, încheiat graţie eforturilor diplomatice ale Uniunii Europene şi să fie făcută posibilă, cât mai curând, revenirea celor evacuaţi la casele lor. Tratând, în fine de Sud-estul Europei, Sfântul Scaun continuă angajarea sa pentru stabilitatea în regiune şi speră să se continue crearea condiţiilor pentru un viitor de reconciliere şi de pace între populaţiile din Serbia şi din Kosovo, în respect faţă de minorităţi şi fără a uita apărarea prestigiosului patrimoniu artistic şi cultural creştin, care constituie o bogăţie pentru întreaga omenire".

În fine, la terminarea acestei priviri panoramice care, a observat Benedict al XVI-lea, nu poate cuprinde toate situaţiile de suferinţă şi sărăcie, după cum le are la inimă, Papa a revenit la Mesajul Zilei Mondiale a Păcii din acest an.
"În acest document am amintit că fiinţele umane cele mai sărace sunt copiii încă nenăscuţi (nr. 3). Nu pot să nu amintesc, în încheiere, de ceilalţi săraci, precum bolnavii şi persoanele în vârstă abandonate, familiile despărţite şi fără posibilitatea de vindecare. Sărăcia se combate dacă umanitatea devine mai fraternă prin valori şi idealuri împărtăşite, fondate pe demnitatea persoanei, pe libertatea unită la responsabilitate, pe recunoaşterea efectivă a locului lui Dumnezeu în viaţa omului. În această perspectivă, să fixăm privirea noastră la Isus, smeritul copil depus în iesle. Cum El este Fiul lui Dumnezeu, ne arată că solidaritatea fraternă între toţi oamenii este calea regală ce trebuie parcursă pentru combaterea sărăciei şi construcţia păcii. Fie ca lumina iubirii Sale să lumineze toţi guvernanţii şi toată umanitatea! Fie ca ea să ne conducă în tot acest an nou care a început! Un an bun tuturor!".

Amintim că, în prezent, Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu 178 de State. Recent, a încheiat raporturi cu Botswana, la 4 noiembrie 2008, şi cu Principatul Andorra, la 12 decembrie anul trecut. De asemeni, Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană şi cu Suveranul Militar al Ordinului de Malta, precum şi relaţii de natură specială cu Federaţia Rusă şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. În acelaşi timp, Sfântul Scaun participă şi la diferite Organizaţii şi Organisme Interguvernamentale Internaţionale.

Aici, serviciul audio: