Împărtăşesc urgenţa măsurilor politice care să redea demnitate celor săraci: Scrisoarea preşeditelui Italiei către Papa. Reflecţia mons. Valentinetti

(RV - 2 ianuarie 2009) O scrisoare de „vie preţuire” pentru profunzimea, apropierea umană şi sensul de speranţă” prin care Benedict al XVI-lea - în special în Mesajul său pentru Ziua mondială a păcii de la 1 ianuarie - a evaluat plaga sărăciei şi criza economică mondială. Scrisoarea a fost trimisă Papei, joi, în prima zi a anului, de către preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, care asemenea Pontifului remarcă şi el necesitatea unor măsuri politice în stare „să amelioreze nivelul de viaţă al tuturor celor care - scrie - în număr inacceptabil de mare, rămân la marginea proceselor de dezvoltare economică”. O sintonie cu Benedict al XVI-lea pe care şeful Statului italian a repetat-o vineri la Napoli unde a afirmat: „Cu Pontiful vorbim de la tribune diverse dar folosind în mod necesar afinitatea de limbaj”.

Asupra modalităţilor de a înfrunta „sărăcia nedreaptă” evidenţiată de Papa, se opreşte astăzi arhiepiscopul de Pescara-Penne, mons. Tommaso Valentinetti, preşedintele asociaţiei „Pax Christi”, Italia:
• „Cred că niciodată ca în acest moment, trebuie să ţinem cont că sărăcia este o realitate ce nu se poate uita sub nici un motiv. Sudul lumii şi nordul lumii se confruntă, dar încă o dată ceea ce iese în evidenţă este realitatea câtorva categorii de persoane care trăiesc în stare de sărăcie. Pacea este un mare bun, mai ales un bine ce se naşte şi dintr-o linişte de viaţă. dintr-o linişte în care fiecare persoană poate avea acces la unele drepturi fundamentale - şi mă refer şi la posibilitatea de a mânca în fiecare zi. Din acest punct de vedere, popoarele aşa-zisei lumi „a treia” şi „a patra” - ale căror drepturi sunt negate, uneori pot deveni rezervor de violenţă, de conflicte, la care cu greu se priveşte deoarece nu vrem să le vedem. Este vorba de conflicte, încă o dată, uitate, şi care ar putea deveni şi rezervoare de terorism, de reacţii violente. Deja în enciclica „Populorum progressio” despre dezvoltarea popoarelor, din martie 1967, Paul al VI-lea afirma acest principiu: „distribuirea echitabilă a resurselor naturale, distribuirea echitabilă a bogăţiei pe faţa pământului este numele păcii”. Solicitând guvernanţilor să facă astfel încât dezvoltarea pusă la îndemâna tuturor popoarelor să fie numele păcii, Paul al VI-lea nu făcea altceva decât să anticipeze, cu patru decenii, tematica pe care acum Benedict al XVI-lea şi-a însuşit-o, încheind textul mesajului în mod foarte clar. Rămâne, de fapt, incontestabil de adevărată axioma potrivită căreia a combate sărăcia înseamnă a construi pacea.

Într-un paragraf al Mesajului, Benedict al XVI-lea aminteşte că, din punct de vedere moral, merită atenţie deosebită relaţia existentă între dezarmare şi dezvoltare. În alte cuvinte, pacea se construieşte investind în dezvoltare şi nu în arme…
• „În primul mesaj pe care Benedict al XVI-lea l-a publicat, abia ales Papă, a atins imediat acest argument al dezarmării. Armamentele sustrag energii şi resurse celorlalte două aspecte importante tratate în mesaj: accesul la tehnologii - cu auspicii ca să fie mereu posibil pentru ţările care nu dispun - şi evitarea speculei în modalităţile privind tratamentul medical al persoanelor, adică posibilităţile de îngrijire a maladiilor care devin în prezent adevărate pandemii. Papa citează şi problematica maladiei SIDA asupra căreia atrage atenţia cerând ca popoarele dezvoltate să o acorde popoarelor sărace.

Aici serviciul audio: