Împărtăşesc urgenţa măsurilor politice care să redea demnitate celor săraci: Scrisoarea
preşeditelui Italiei către Papa. Reflecţia mons. Valentinetti
(RV - 2 ianuarie 2009) O scrisoare de „vie preţuire” pentru profunzimea, apropierea
umană şi sensul de speranţă” prin care Benedict al XVI-lea - în special în Mesajul
său pentru Ziua mondială a păcii de la 1 ianuarie - a evaluat plaga sărăciei şi criza
economică mondială. Scrisoarea a fost trimisă Papei, joi, în prima zi a anului,
de către preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, care asemenea Pontifului
remarcă şi el necesitatea unor măsuri politice în stare „să amelioreze nivelul de
viaţă al tuturor celor care - scrie - în număr inacceptabil de mare, rămân la marginea
proceselor de dezvoltare economică”. O sintonie cu Benedict al XVI-lea pe care şeful
Statului italian a repetat-o vineri la Napoli unde a afirmat: „Cu Pontiful vorbim
de la tribune diverse dar folosind în mod necesar afinitatea de limbaj”.
Asupra
modalităţilor de a înfrunta „sărăcia nedreaptă” evidenţiată de Papa, se opreşte astăzi
arhiepiscopul de Pescara-Penne, mons. Tommaso Valentinetti, preşedintele asociaţiei
„Pax Christi”, Italia: • „Cred că niciodată ca în acest moment, trebuie să
ţinem cont că sărăcia este o realitate ce nu se poate uita sub nici un motiv. Sudul
lumii şi nordul lumii se confruntă, dar încă o dată ceea ce iese în evidenţă este
realitatea câtorva categorii de persoane care trăiesc în stare de sărăcie. Pacea este
un mare bun, mai ales un bine ce se naşte şi dintr-o linişte de viaţă. dintr-o linişte
în care fiecare persoană poate avea acces la unele drepturi fundamentale - şi mă
refer şi la posibilitatea de a mânca în fiecare zi. Din acest punct de vedere, popoarele
aşa-zisei lumi „a treia” şi „a patra” - ale căror drepturi sunt negate, uneori pot
deveni rezervor de violenţă, de conflicte, la care cu greu se priveşte deoarece nu
vrem să le vedem. Este vorba de conflicte, încă o dată, uitate, şi care ar putea deveni
şi rezervoare de terorism, de reacţii violente. Deja în enciclica „Populorum progressio”
despre dezvoltarea popoarelor, din martie 1967, Paul al VI-lea afirma acest principiu:
„distribuirea echitabilă a resurselor naturale, distribuirea echitabilă a bogăţiei
pe faţa pământului este numele păcii”. Solicitând guvernanţilor să facă astfel încât
dezvoltarea pusă la îndemâna tuturor popoarelor să fie numele păcii, Paul al VI-lea
nu făcea altceva decât să anticipeze, cu patru decenii, tematica pe care acum Benedict
al XVI-lea şi-a însuşit-o, încheind textul mesajului în mod foarte clar. Rămâne, de
fapt, incontestabil de adevărată axioma potrivită căreia a combate sărăcia înseamnă
a construi pacea.
Într-un paragraf al Mesajului, Benedict al XVI-lea
aminteşte că, din punct de vedere moral, merită atenţie deosebită relaţia
existentă între dezarmare şi dezvoltare. În alte cuvinte, pacea se construieşte investind
în dezvoltare şi nu în arme… • „În primul mesaj pe care Benedict al
XVI-lea l-a publicat, abia ales Papă, a atins imediat acest argument al dezarmării.
Armamentele sustrag energii şi resurse celorlalte două aspecte importante tratate
în mesaj: accesul la tehnologii - cu auspicii ca să fie mereu posibil pentru ţările
care nu dispun - şi evitarea speculei în modalităţile privind tratamentul medical
al persoanelor, adică posibilităţile de îngrijire a maladiilor care devin în prezent
adevărate pandemii. Papa citează şi problematica maladiei SIDA asupra căreia atrage
atenţia cerând ca popoarele dezvoltate să o acorde popoarelor sărace.