Congres internaţional cu şi pentru seminarişti, organizat de Mişcarea Focolarelor

RV 02 ian 2009. Idealurile şi provocările întâmpinate de cel care alege să devină preot catolic în zilele noastre, tema unei afectivităţi nu reprimate şi riscul de a asuma o mentalitate de 'single' ecleziastic, dar şi dimensiunea comunitară a vieţii preoţeşti şi proiectul de a construi o reţea de unitate sacerdotală – sunt subiectele celui de al V-lea Congres Internaţional pentru Seminarişti, deschis vineri la Castel Gandolfo lângă Roma la iniţiativa Mişcării Focolarelor.

Redacţia centrală a stat de vorbă cu prof. Hubertus Blaumeiser, responsabilul Centrului sacerdotal şi consilier la Congregaţia pentru Educaţia Catolică:
• "A ieşit în evidenţă mai întâi de toate faptul că la nivel mondial se verifică anumite constante comune. De exemplu, toţi seminariştii vor să-l slujească pe Dumnezeu şi să-i slujească pe ceialalţi. Aspiraţia lor este aceea de a fi preoţi deschişi la lumea de astăzi, la ceilalţi semeni şi la persoanele care contribuie la vestirea Evangheliei şi la construcţia societăţii. Există, de asemeni, şi anumite temeri legate de provocările societăţii actuale, interogative de genul 'voi reuşi să duc oamenilor mesajul Evangheliei?' sau 'voi reuşi să fiu credincios întotdeaun pe drumul preoţiei?'".

Aţi afirmat că nu vă îngrijorează scăderea numărului de vocaţii, subliniind, în schimb, o mai mare responsabilitate a seminariştilor în privinţa alegerii vocaţionale. Cine este Isus pentru preoţii de mâine?
• "Isus este mai întâi de toate omul care trăieşte pentru ceilalţi pentru că este înrădăcinat cu toată fiinţa în Dumnezeu, mai mult, Isus este Dumnezeu în persoană. Şi noi suntem chemaţi, astăzi, să fi oameni înrădăcinaţi adânc în Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să fim deschişi faţă de ceilalţi, asemeni lui Isus".

Ce se înţelege prin expresia "seminarul, şcoală a Evangheliei"?
• "După cum se ştie, seminariile au fost înfiinţate după Conciliul din Trento cu scopul de a asigura o formare solidă viitorilor preoţi. Mai mult decât un loc, seminarul este un itinerariu de viaţă, o continuare a comunităţii apostolice în jurul lui Isus, prin ascultarea cuvântului său".

Seminariile sunt organizate în timpurile noastre asemeni unei familii, animate de spiritul de comuniune...
• "Într-adevăr, în zilele noastre Biserica este comuniune şi Conciliul a pus în lumină această dimensiune fundamentală a Bisericii, atât de importantă pentru lumea de astăzi. Prin urmare, preotul, astăzi mai mult decât în trecut, nu poate să nu fie un om de comuniune, unul care să ştie cum se realizează comuniunea, unul care păşeşte împreună cu fraţii săi pe acelaşi drum pentru a duce lumii întregi mesajul vieţii veşnice".

Una din temele principale pe agenda congresului este cea referitoare la preot ca om de relaţii profunde. În ce sens?
• "Expresia aparţine unui autor francez şi are mai multe semnificaţii. Preotul este un om constituit mai presus de toate ca slujitor între Dumnezeu şi oameni; aşadar, trebuie să fie omul raportului profund cu Isus Cristos, omul care trăieşte cufundat în misterul Preasfintei Treimi, deci, omul unirii cu Dumnezeu. În acelaşi timp, este şi omul deschis faţă de toţi, slujitorul tuturor, asemeni lui Isus care spune 'n-am venit ca să fiu slujit ci ca să slujesc şi să-mi dau viaţa pentru toţi'. Este omul comuniunii în sânul comunităţii creştine, al comuniunii cu episcopul, cu ceilalţi preoţi, cu credincioşii laici, cu diferitele realităţi prezente în Biserică, precum carismele, diversele mişcări bisericeşti şi celelalte forme de asociere".

Aici, serviciul audio: