Imigranţi români, victime ale sărăciei la periferia Romei: tragedie, a doua zi de Crăciun

RV 26 dec 2008. O nouă pagină tragică în sărăcia de la periferia Romei, în noaptea spre 26 decembrie, cu imigranţi români: o mamă şi copilul ei de 3 ani au murit arşi de vii într-o baracă de lemn, din pădurea de pini lângă localitatea Castel Fusano, în apropiere de Ostia. După primele indicii, incendiul ar fi fost provocat de o flacără izbucnită de la focul aprins pentru încălzirea barăcii. Soţul a scăpat cu viaţă pentru că plecase între timp la muncă. Pompierii, veniţi pe jos pentru că zona este inaccesibilă mijloacelor de transport, au trebuit să stingă incendiul cu nisip. Au mai rămas doar câteva vase de bucătărie, un scaun, un recamier; toate, împrejmuite de câteva pietre de la o locuinţă de lemn care nu mai este. Mama venise împreună cu copilul duminica trecută din România ca să petreacă sărbătoarea Crăciunului împreună cu soţul, care era în Italia de mai multă vreme.

Despre acest episod dramatic, în lumina apelului la solidaritate lansat de Sfântul Părinte în Mesajul de Crăciun, ne vorbeşte mons. Guerino Di Tora, directorul asociaţiei diecezane Caritas Roma:
• "Situaţii de acest fel, avem foarte multe la Roma. Mulţi, probabil, nu ştiu sau nu vor să ştie de ele. Trebuie să adoptăm o atitudine cu adevărat nouă, nu numai de solidaritate, dar şi de proximitate; altfel spus, trebuie să mergem să căutăm aceste persoane. Noi trebuie să fim aproapele celorlalţi, trebuie să-i facem să se simtă persoane umane. Este important apoi ca asemenea realităţi, de dificultate socială, să fie nu marginalizate sau îndepărtate, ci înglobate în ţesutul social. Pentru aceasta, însă, e necesar nu doar o serie de gesturi izolate de solidaritate, dar mai ales o cultură a solidarităţii".

Benedict al XVI-lea afirma în Mesajul de Crăciun că dacă fiecare se gândeşte numai la interesul propriu, lumea nu poate decât să se ruineze...
• "Cred că este vorba întocmai despre egoism care îl face pe om să se gândească mai întâi la sine şi apoi la ceilalţi. Este emblematică în acest sens trecerea de la cultura socialităţii la cultura siguranţei. Siguranţa înseamnă că eu mă gândesc numai la mine însumi, eu vin înaintea celorlalţi. Dacă nu mă interesez de celălalt, se creează o dezbinare tot mai mare. Dacă am ajuns să vedem că într-o parte este bunăstarea iar de cealaltă, oameni sub pragul sărăciei, atunci înseamnă că a sosit cu adevărat momentul să reflectăm la noi înşine. Dacă Isus a venit pentru toţi, angajarea noastră, Crăciunul nostru nu poate să fie decât pentru toţi, deci, să nu ne mai gândim numai la noi înşine. Aceasta trebuie să fie depăşirea egoismului".
****
În cursul după amiezii de vineri, toţi imigranţii din tabăra de barăci de la Castel Fusano au fost evacuaţi, Primăria Romei oferindu-le un loc într-un camping şi o masă caldă.

Aici, serviciul audio: