Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Îngerul Domnului”, a doua zi de Crăciun: creştinii
să învingă răul cu forţa adevărului şi a iubirii. Apel pentru eliberarea celor două
misionare italiene răpite în Kenya dar şi a atâtor sechestraţi în diferite părţi ale
lumii.
(RV - 26 decembrie 2008)În sărbătoarea Sfântului Ştefan, a doua
zi de Crăciun, la rugăciunea „Îngerul Domnului” în Piaţa
Sfântul Petru, Papa a lansat un apel stăruitor pentru eliberarea celor două călugăriţe
italiene, răpite de mai mult de o lună şi jumătate în Kenya, dar şi
a tuturor celorlalte persoane sechestrate în diferite
părţi ale lumii. Pontiful l-a indicat ca model pentru creştini
pe primul martir al Bisericii care a murit asemenea lui Cristos iertându-i pe ucigaşii
săi. După exemplul Sfântului Ştefan creştinii să înveţe a fi „martori credibili ai
Evangheliei trăite în adevăr şi în caritate”. Papa lansează această invitaţie amintind
că moartea primului martir creştin, ucis „din cauza predicii sale înflăcărate şi curajoase”
într-o perioadă când a fi persecutori ai Bisericii „era simţit…ca o îndatorire şi
un motiv de glorie”. Dar tocmai această mărturie - a spus Papa - a fost „decisivă”
pentru convertirea lui Saul din Tars.
Aşadar, a doua zi de Crăciun, în ciuda
vremii nefavorabile, numeroşi pelerini, sfidând ploaia, s-au reunit la amiază în jurul
bradului şi al monumentalei iesle de Crăciun din Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta
cuvântul de învăţătură al episcopului Romei şi a se ruga împreună antifonul „Angelus”.
Să-l
ascultăm pe Pontif: •”Dragi fraţi şi surori, sărbătoarea de astăzi a Sfântului
Ştefan, primul martir al Bisericii, se situează în lumina spirituală a Naşterii lui
Cristos. Ştefan, un tânăr „plin de credinţă şi de Duhul Sfânt”, cum îl descriu Faptele
Apostolilor (6,5), împreună cu alţi şase a fost hirotonit diacon în prima Comunitate
de la Ierusalim şi, din cauza predicării sale înflăcărate şi curajoase, a fost arestat
şi omorât cu pietre.”
Există un amănunt în povestirea martirajului său, care
în timpul acestui An Paulin - a spus Papa - cere să fie pus în relief: este notarea
că „martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul” (Fap
7,58). Aici apare pentru prima dată Sfântul Paul, cu numele său evreiesc de Saul,
în haină de zelos prigonitor al Bisericii (cf Fil 3,6), ceea ce atunci era
simţit de el ca o îndatorire şi un motiv de laudă. Ulterior, se va putea spune să
tocmai mărturia lui Ştefan a fost hotărâtoare pentru convertirea sa. Să vedem în ce
mod. Şi Papa a explicat cum puţin după martirajul lui Ştefan, Saul, mereu mânat de
zelul său împotriva creştinilor, s-a dus la Damasc să-i aresteze pe cei pe care îi
va fi găsit acolo. Şi în timp ce se apropia de oraş s-a întâmplat străfulgerarea sa,
acea experienţă singulară în care Isus înviat i-a apărut, i-a vorbit şi i-a schimbat
viaţa (cf Fap 9,1-9). Când Saul, căzut la pământ, s-a auzit chemat pe nume
de un glas misterios şi l-a întrebat: „Cine eşti, Doamne?”, a auzit răspunzându-i-se:
„Eu sunt Isus pe care tu îl prigoneşti!” (Fap 9,5).
Şi aici Benedict
al XVI-lea a observat: • „Saul persecuta Biserica şi colaborase de asemenea la
lapidarea lui Ştefan; îl văzuse murind sub loviturile de pietre şi mai ales văzuse
modul în care Ştefan murise: întru totul asemenea lui Cristos, adică rugându-se şi
iertându-i pe ucigaşii săi (cf Fap 7,59-60)." Şi încă o observaţie
a Pontifului: • „Pe drumul Damascului Saul a înţeles că persecutând Biserica îl
persecuta pe Isus mort şi înviat cu adevărat; Isus viu în Biserica sa, viu şi în Ştefan,
pe care el îl văzuse, da, murind, dar care în mod cert acum trăia împreună cu Domnul
său înviat. Am putea aproape să spunem că în vocea lui Cristos a simţit-o pe cea a
lui Ştefan şi, inclusiv prin mijlocirea lui, harul divin i-a atins inima. În felul
acesta existenţa lui Paul s-a schimbat radical. Din acel moment Isus a devenit dreptatea
sa, sfinţenia sa, mântuirea sa (cf 1Cor 1,30), totul său. Şi într-o zi şi el
îl va urma pe Isus pe aceleaşi urme ale lui Ştefan, vărsându-şi propriul sânge spre
mărturia Evangheliei, aici, la Roma. • „În Sfântul Ştefan vedem realizându-se primele
roade ale mântuirii pe care Naşterea lui Cristos le-a adus omenirii: biruinţa vieţii
asupra morţii, a iubirii asupra urii, a luminii adevărului asupra întunericului minciunii.”
Papa
a invitat credincioşii să-l laude pe Dumnezeu deoarece această victorie permite şi
astăzi atâtor creştini să nu răspundă răului cu rău, dar cu puterea adevărului şi
a iubirii. A încheiat cu invocaţia: „Fecioara Maria, Regina Martirilor, să dobândească
tuturor celor care cred să urmeze cu curaj aceeaşi cale!”
Imediat după rugăciunea
„Angelus”, Papa a lansat un presant apel privind situaţii dramatice din actualitatea
internaţională: „În atmosfera de Crăciun se simte din ce în ce mai puternică îngrijorarea
pentru toţi cei care se află în situaţii de suferinţă şi de gravă dificultate. Gândul
meu se îndreaptă, între altele, la cele două consacrate italiene: Maria Teresa Olivero
şi Caterina Giraudo, aparţinând Mişcării contemplative misionare “Părintele de Foucauld”,
sechestrate, de mai mult de o lună şi jumătate, împreună cu un grup de colaboratori
ai lor locali, în satul El Waq, în nordul Kenyei. • „Aşa vrea ca în acest moment
să simtă solidaritatea Papei şi a întregii Biserici. Domnul, care născându-se a venit
să ne dăruiască iubirea sa, să mişte inima răpitorilor şi să dea cât mai curând acestor
surori ale noastre să fie eliberate, pentru a putea relua serviciul lor dezinteresat
pentru fraţii cei mai săraci. Pentru aceasta, dragi fraţi şi surori, vă invit pe toţi
să vă rugaţi, fără a uita numeroasele sechestre de persoane în alte părţi ale lumii
despre care nu întotdeauna se au ştiri clare: mă gândesc la sechestraţii atât din
motive politice cât şi din alte motive în America Latină, în Orientul Mijlociu, în
Africa. Rugăciunea noastră solidară să fie în acest moment pentru ei toţi de intim
ajutor spiritual.
„Sărbătoarea Sfântului Ştefan - a spus Papa - ne aminteşte
că suntem chemaţi să-l urmăm pe Isus pe calea Crucii: deşi suferinţa face parte din
viaţă, un Dumnezeu care intră personal în istorie are puterea să ne salveze de ea”.
„Această credinţă - a spus în încheiere - să rămână în noi în ciuda oricărei adversităţi”.
După
saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă şi polonă în limba italiană
Papa a spus: „Vă urez să păstraţi în aceste zile climatul spiritual de bucurie
şi de seninătate al Sfântului Crăciun”. Iată şi binecuvântarea apostolică invocată
de papa Benedict la întâlnirea cu credincioşii în Piaţa Sfântul Petru, a doua zi de
Crăciun, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”.