A doua zi de Crăciun, sărbătoarea Sfântului Ştefan: alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 26 decembrie 2008) A doua zi de Crăciun, în sărbătoarea Sfântului Ştefan, zi ploioasă la Roma, cu cerul întunecat, şi puţină lume pe străzi. În ciuda vremii nefavorabile câteva mii de pelerini, sfidând ploaia, s-au reunit la amiază în jurul bradului şi al monumentalei iesle de Crăciun din Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul de învăţătură al episcopului Romei şi a se ruga împreună antifonul „Angelus”.
Papa a vorbit despre rolul şi importanţa martirajului Sfntului Ştefan pentru convertirea Sfântului Paul, şi a lansat un presant apel pentru eliberarea persoanelor sechestrate din diferite motive, în multe părţi ale lumii. S-a referit nominal, în special, la cele două călugăriţe italiene răpite în Kenya.

Iată alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori, sărbătoarea de astăzi a Sfântului Ştefan, primul martir al Bisericii, se situează în lumina spirituală a Naşterii lui Cristos. Ştefan, un tânăr „plin de credinţă şi de Duhul Sfânt”, cum îl descriu Faptele Apostolilor (6,5), împreună cu alţi şase a fost hirotonit diacon în prima Comunitate de la Ierusalim şi, din cauza predicării sale înflăcărate şi curajoase, a fost arestat şi omorât cu pietre. Există un amănunt, în povestirea martirajului său, care în timpul acestui An Paulin cere să fie pus în relief, şi este notarea că „martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul” (Fap 7,58). Aici apare pentru prima dată Sfântul Paul, cu numele său evreiesc de Saul, în haină de zelos prigonitor al Bisericii (cf Fil 3,6), ceea ce atunci era simţit de el ca o îndatorire şi un motiv de laudă. Ulterior, se va putea spune să tocmai mărturia lui Ştefan a fost decisivă pentru convertirea sa.

Să vedem în ce mod.
Puţin după martirajul lui Ştefan, Saul, mereu mânat de zelul împotriva creştinilor, s-a dus la Damasc să-i aresteze pe cei pe care îi va fi găsit acolo. Şi în timp ce se apropia de oraş s-a întâmplat străfulgerarea sa, acea experienţă singulară în care Isus înviat i-a apărut, i-a vorbit şi i-a schimbat viaţa (cf Fap 9,1-9). Când Saul, căzut la pământ, s-a auzit chemat pe nume de un glas misterios şi l-a întrebat: „Cine eşti, Doamne?”, a auzit răspunzându-i-se: „Eu sunt Isus pe care tu îl prigoneşti!” (Fap 9,5). Saul persecuta Biserica şi colaborase de asemenea la lapidarea lui Ştefan; îl văzuse murind sub loviturile de pietre şi mai ales văzuse modul în care Ştefan murise: întru totul asemenea lui Cristos, adică rugându-se şi iertându-i pe ucigaşii săi (cf Fap 7,59-60). Pe drumul Damascului Saul a înţeles că persecutând Biserica îl persecuta pe Isus mort şi înviat cu adevărat; Isus viu în Biserica sa, viu şi în Ştefan, pe care el îl văzuse, da, murind, dar care în mod cert acum trăia împreună cu Domnul său înviat. Am putea aproape să spunem că în vocea lui Cristos a simţit-o pe cea a lui Ştefan şi, inclusiv prin mijlocirea lui, harul divin i-a atins inima. În felul acesta existenţa lui Pal s-a schimbat radical. Din acel moment Isus a devenit dreptatea sa, sfinţenia sa, mântuirea sa (cf 1Cor 1,30), totul său. Şi într-o zi şi el îl va urma pe Isus pe aceleaşi urme ale lui Ştefan, vărsându-şi propriul sânge spre mărturia Evangheliei, aici, la Roma.

Dragi fraţi şi surori, în Sfântul Ştefan vedem realizându-se primele roade ale mântuirii pe care Naşterea lui Cristos le-a adus omenirii: biruinţa vieţii asupra morţii, a iubirii asupra urii, a luminii adevărului asupra întunericului minciunii. Să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru că această victorie permite şi astăzi atâtor creştini să nu răspundă răului cu rău, dar cu puterea adevărului şi a iubirii. Fecioara Maria, Regina Martirilor, să dobândească tuturor celor care cred să urmeze cu curaj aceeaşi cale.

Imediat după rugăciunea „Angelus”, Papa a lansat mai multe apeluri privind situaţii dramatice din actualitatea internaţională:

„În atmosfera de Crăciun se simte din ce în ce mai puternică îngrijorarea pentru toţi cei care se află în situaţii de suferinţă şi de gravă dificultate. Gândul meu se îndreaptă, între altele, la cele două consacrate italiene: Maria Teresa Olivero şi Caterina Giraudo, aparţinând Mişcării contemplative misionare “Părintele de Foucauld”, sechestrate, de mai mult de o lună şi jumătate, împreună cu un grup de colaboratori ai lor locali, în satul El Waq, în nordul Kenyei. Aşa vrea ca în ac est moment să simtă solidaritatea Papei şi a întregii Biserici. Domnul, care născându-se a venit să ne dăruiască iubirea sa, să mişte inima răpitorilor şi dea cât mai curând acestor surori ale noastre să fie eliberate pentru a putea relua serviciul lor dezinteresat pentru fraţii cei mai săraci. Pentru aceasta, dragi fraţi şi surori, că invit pe toţi să vă rugaţi, fără a uita numeroasele sechestre de persoane în alte părţi ale lumii despre care nu întotdeauna se au ştiri clare: mă gândesc la sechestraţii atât din motive politice cât şi din alte motive în America Latină, în Orientul Mijlociu, în Africa. Rugăciunea noastră solidară să fie în acest moment pentru ei toţi de intim ajutor spiritual."

După saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă şi polonă, în limba italiană Papa a spus:
„Vă urez să păstraţi în aceste zile climatul spiritual de bucurie şi de seninătate al Sfântului Crăciun”.