Mesajul de Crăciun 2008, Urbi et Orbi, al papei Benedict al XVI-lea (text)
(RV - 25 decembrie 2008) “Apparuit gratia Dei Salvatoris nostri omnibus hominibus”,
„Harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii”(Tit 2,11). Dragi fraţi şi surori, prin cuvintele apostolului Paul reînnoiesc
anunţul de bucurie al Naşterii lui Cristos: da, astăzi „s-a arătat tuturor oamenilor
harul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”!
S-a arătat! Aceasta este ceea ce Biserica
celebrează astăzi. Harul lui Dumnezeu, bogat în bunătate şi duioşie, nu mai este ascuns,
dar „s-a arătat”, s-a manifestat în trup, şi-a arătat chipul. Unde? La Betleem. Când?
Sub împăratul August, în primului recensământ, la care face aluzie şi evanghelistul
Luca. Şi cine este revelatorul? Un nou-născut, Fiul Fecioarei Maria. În El s-a arătat
harul lui Dumnezeu Mântuitor al nostru. De aceea acel Copil se numeşte Jehoshua, Isus,
care înseamnă „Dumnezeu salvează”.
Harul lui Dumnezeu s-a arătat: iată de ce
Crăciunul este sărbătoare de lumină. Nu o lumină totală, ca cea care învăluie orice
lucru în plină zi, dar o licărire ce se aprinde în noapte şi se răspândeşte pornind
de la un punct precis al universului: de la peştera din Betleem, unde divinul Prunc
a „venit la lumină”. În realitate, este El lumina însăşi ce se propagă, cum bine înfăţişează
atâtea picturi ale Naşterii. El este lumina, care arătându-se rupe bezna, risipeşte
întunericul şi ne permite să înţelegem sensul şi valoarea existenţei noastre şi a
istoriei. Orice iesle (de Crăciun) este o invitaţie simplă şi grăitoare să deschidem
inima şi mintea în faţa misterului vieţii. Este o întâlnire cu Viaţa nemuritoare,
care s-a făcut muritoare în mistica scenă a Crăciunului; o scenă pe care putem să
o admirăm şi aici, în Piaţă, la fel ca în nenumărate biserici şi capele din lumea
întreagă, şi în orice casă unde este adorat numele lui Isus.
Harul lui Dumnezeu
s-a arătat tuturor oamenilor. Da, Isus, chipul lui Dumnezeu-care-salvează, nu s-a
manifestat doar pentru puţini, pentru câţiva, ci pentru toţi. Este adevărat, în umila
sărăcăcioasa locuinţă de la Betleem l-au întâlnit puţine persoane, dar El a venit
pentru toţi: iudei şi păgâni, bogaţi şi săraci, vecini şi îndepărtaţi, credincioşi
şi care nu cred…toţi. Harul supranatural, din voinţa lui Dumnezeu, e destinat fiecărei
creaturi. Trebuie însă ca fiinţa umană să-l primească, să pronunţe „da-ul” său, asemenea
Mariei, pentru ca inima să fie luminată de o rază a acelei lumini divine. La primirea
Cuvântului întrupat, în acea noapte, au fost Maria şi Iosif care îl aşteptau cu iubire
şi păstorii, care vegheau la turmele lor (cf Lc 2,1-20). O comunitate mică, deci,
a alergat să se închine Pruncului Isus; o comunitate mică ce reprezintă Biserica şi
toţi oamenii de bunăvoinţă. Şi astăzi cei care în viaţă Îl aşteaptă şi Îl caută, Îl
întâlnesc pe Dumnezeu care din iubire s-a făcut fratele nostru; toţi cei care au inima
îndreptată spre El doresc să cunoască chipul său şi să contribuie la venirea Împărăţiei
sale. Isus însuşi o va spune în predica sa: sunt cei săraci cu duhul, cei mâhniţi,
cei blânzi, cei care flămânzesc după dreptate, cei milostivi, cei curaţi cu inima,
făcătorii de pace, cei progoniţi pentru dreptate (cf Mt 5,3-10). Aceştia recunosc
în Isus chipul lui Dumnezeu şi se întorc, ca păstorii de la Betleem, reînnoiţi în
inimă de bucuria iubirii sale.
Fraţi şi surori care mă ascultaţi, tuturor oamenilor
le este destinat anunţul de speranţă care constituie inima mesajului de Crăciun. Pentru
toţi s-a născut Isus şi, aşa cum la Betleem Maria l-a oferit păstorilor, în această
zi Biserica îl prezintă întregii omeniri, pentru ca fiecare persoană şi fiecare situaţie
umană să poată experimenta puterea harului mântuitor al lui Dumnezeu, care singur
poate transforma răul în bine, care singur poate să schimbe inima omului şi să o facă
o ’oază’ de pace.
Fie ca să poată experimenta puterea harului mântuitor al
lui Dumnezeu numeroasele populaţii care trăiesc încă în întunericul şi în umbra morţii
(cf Lc 1, 79). Lumina divină de la Betleem să se răspândească în Ţara Sfântă, unde
orizontul pare să se facă din nou întunecat pentru israelieni şi palestinieni; să
se răspândească în Liban, în Irak şi oriunde în Orientul Mijlociu. Să facă rodnice
eforturile celor care nu se resemnează cu logica perversă a ciocnirii şi violenţei
şi privilegiază în schimb calea dialogului şi negocierii, pentru a rezolva tensiunile
interne ale fiecărei ţări individual şi să găsească soluţii juste şi durabile pentru
conflictele care frământă regiunea. Spre această Lumină care transformă şi reînnoieşte
năzuiesc locuitorii din Zimbabwe, în Africa, strânşi de prea mult timp în prinsoarea
puternică a unei crize politice şi sociale care, din păcate, continuă să se agraveze,
precum şi bărbaţii şi femeile din Republica Democratică Congo, în special din zbuciumata
regiune Kivu, din Darfur, în Sudam şi din Somalia, ale căror interminabile suferinţe
sunt consecinţa tragică a absenţei de stabilitate şi de pace. Această Lumină o aşteaptă
mai ales copiii din acele ţări şi din toate ţările în dificultate, pentru ca să li
se redea speranţă viitorului lor.
Acolo unde demnitatea şi drepturile persoanei
umane sunt călcate în picioare; unde egoismele personale sau de grup prevalează asupra
binelui comun; unde se riscă să se obişnuiască cu ura fratricidă şi cu exploatarea
omului de către om; unde lupte interne divizează grupuri şi etnii şi lacerează convieţuirea;
unde terorismul continuă să lovească; unde lipseşte necesarul pentru a supravieţuii;
unde se priveşte cu îngrijorare la un viitor ce devine din ce în ce mai nesigur, chiar
şi în naţiunile de bunăstare: acolo să strălucească Lumina Crăciunului şi să-i încurajeze
pe toţi să împlinească propriul rol, în spirit de autentică solidaritate. Dacă fiecare
se gândeşte doar la propriile interese, lumea nu poate decât să se ruineze.
Dragi
fraţi şi surori, astăzi ’s-a arătat harul lui Dumnezeu Mântuitor’ (cf Tit 2,11), în
lumea aceasta a noastră, cu potenţialitatea şi slăbiciunile ei, progresele şi crizele
ei, cu speranţele şi neliniştile ei. Astăzi, străluceşte lumina lui Isus Cristos,
Fiu al Celui Preaînalt şi fiu al Fecioarei Maria: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din
Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire s-a coborât din cer”. Îl adorăm astăzi, în orice colţ al pământului, înfăşat
în scutece şi aşezată într-o iesle săracă. Îl adorăm în tăcere în timp ce El, prunc
încă ce nu grăieşte. pare să ne spună spre mângâierea noastră: Nu vă fie teamă, ’Eu
sunt Dumnezeu, nu există altul’ (Is 45,22). Veniţi la mine, bărbaţi şi femei, popoare
şi naţiuni, veniţi la mine, nu vă temeţi: am venit să va aduc iubirea Tatălui, să
vă artă calea păcii.
Să mergem, deci, fraţilor! Să ne grăbim, la fel ca păstorii
în noaptea de la Betleem. Dumnezeu a venit înaintea noastră şi ne-a arătat chipul
său, bogat în har şi milostivire! Să nu fie zadarnică pentru noi venirea sa! Să-l
căutăm pe Isus, să ne lăsăm atraşi de lumina sa care împrăştie din inima omului tristeţea
şi frica; să ne apropiem cu încredere; cu umilinţă să ne prosternăm pentru a-l adora.
Crăciun fericit tuturor!