Noutăţi liturgice în riturile sacre de Crăciun prezidate de papa Benedict al XVI-lea: interviu acordat de mons. Guido Marini cotidianului L'Osservatore Romano

(RV - 23 decembrie 2008) Sculptura reprezentând-o pe Fecioara Maria pe tron cu pruncul Isus în braţe aşezată alături de altarul confesiunii sau al mărturisirii în bazilica Sfântul Petru începând din noaptea Crăciunului până la Epifania Domnului, şi nu doar în solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu de la 1 ianuarie; apoi, cântarea vestirii solemne a Naşterii Domnului în limba latină numită „Kalenda”, nu în cadrul celebrării euharistice din ajun, ci înaintea procesiunii de intrare; tradiţionalul omagiu floral adus de copii din cele cinci continente transferat la sfârşitul Sfintei Liturghii, când Benedict al XVI-lea se va opri în reculegere în faţa ieslei pentru a depune statuia Pruncului Isus; în fine, pelerina şi stola îmbrăcate de Papa în momentul binecuvântării „Urbi et Orbi, în locul pluvialului folosit în trecut. Sunt noutăţile cele mai semnificative din acesta an în riturile de Crăciun prezidate de Benedict al XVI-lea. Le explică Maestrul Celebrărilor Liturgice Pontificale, care ilustrează totodată motivaţiile de bază pentru asemenea opţiuni, în interviul acordat cotidianului L'Osservatore Romano, ediţia de luni/marţi 22/23 decembrie.

Până aici şi serviciul audio:

Suntem în ajunul Crăciunului. Ce înseamnă aceasta pentru viaţa liturgică a Bisericii?
Celebrările liturgice din Timpul Crăciunului, începând de la Liturghia de noapte, conduc credincioşii la contemplarea misterului Întrupării, misterul mântuirii noastre. Biserica se opreşte să contemple, încă o dată, chipul Aceluia care este singurul Mântuitor al lumii. În faţa misterului Întrupării totul trebuie să conlucreze la a suscita stupoare: cuvintele, gesturile, momentele de tăcere, semnele, cântările, muzica instrumentală, ritul în ansamblul său. Nu poate să nu trezească uimire, de fapt, evenimentul Fiului lui Dumnezeu care se face prunc pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Acolo devine prezentă frumuseţea extraordinară a misterului Domnului şi al Iubirii, bogat în nemărginită milostivire. El este Dumnezeu cu noi.

Pentru mulţi, poate naşterea lui Isus este doar un fapt ce aparţine trecutului.
Nu este vorba doar de un fapt din trecut, dar de un fapt care astăzi încă devine prezent şi viu în celebrare liturgică. Tocmai de aceea Crăciunul este caracterizat de bucurie.

De la liturgie la viaţă: cum se poate trăi această relaţie necesară?
Cu zestrea, cu bagajul propriei vieţi se intră în liturgie şi de la liturgie se revine la viaţă profund reînnoiţi. Întâlnirea cu misterul lui Dumnezeu, când este autentică, nu poate să nu ducă la o schimbare a existenţei. Este important, din acest punct de vedere, ca ritul să strălucească, să fie luminos şi, deci capabil să-i implice pe toţi în misterul celebrat. Nu este vorba de a face lucruri noi, dar de a face într-un mod nou ceea ce Biserica ne invită să săvârşim în gestul ritual. Aici stă marea sarcină a oricărei liturgii celebrate în mod exemplar şi trăite cu adevărat. Dacă aceasta se întâmplă atunci avem cu adevărat o participare activă a tuturor, toţi sunt activ şi spiritual implicaţi intrând în lucrarea lui Cristos şi a Bisericii şi se ajunge la o creştere în sfinţenie.

Există unei elemente deosebite de subliniat în celebrările de Crăciun prezidate de Benedict al XVI-lea?
Anul acesta frumoasa sculptură de lemn policromă reprezentând-o pe Fecioara Maria pe tron cu Pruncul în gest de binecuvântare, va fi aşezată alături de altarul mărturisirii începând din noaptea Crăciunului până în ziua Epifaniei, şi nu doar la 1 ianuarie, în solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. S-a voit să se sublinieze astfel că timpul Crăciunului este şi un timp marian. Fecioara Sfântă nu îndepărtează credincioşii de misterul Fiului lui Dumnezeu care se face om, din contra ajută la a-l înţelege în semnificaţia sa mai adevărată. Este poate oportun să se pună în relief timpul pregătirii celebrării: alternarea de lecturi, rugăciune şi muzică ajută la a dispune sufletul tuturor celor prezenţi la atmosfera de reculegere cuvenită. În acelaşi timp trebuie înţelese indicaţiile, semnate în broşurile liturgice, privind scurtul interval de tăcere, prevăzut după omilia sau predica Sfântului Părinte şi după distribuirea Sfintei Împărtăşanii. Este vorba de scurte intervale ce favorizează reculegerea şi rugăciunea interioară, mai ales pentru asimilarea darului Cuvântului lui Dumnezeu ascultat şi a darului Euharistiei cu care ne-am hrănit.

Să venim la noaptea de Crăciune şi la binecuvântarea Urbi et Orbi din ziua Crăciunului.
La fel ca anii trecuţi, este prevăzută o scurtă priveghere de rugăciune ca pregătire la Sfânta Liturghie de noapte. Anul acesta, însă, privegherea va fi îmbogăţită cu vestirea solemnă a Naşterii Domnului în limba latină, cunoscuta Kalenda, care nu e prevăzută în cadrul celebrării euharistice. Străvechiul text al cântării Kalenda care vesteşte naşterea istorică a Mântuitorului, va fi, deci, ultimul act al privegherii înainte de începutul procesiunii de intrare pentru Sfânta Liturghie.
Martirologiul roman prevede această cântare în ajunul Crăciunului la încheierea orei Laudelor, dimineaţa sau la ora minoră din Liturgia Orelor. În acest sens, fixarea cântării Kalenda la terminarea privegherii de rugăciune pare mai corespunzătoare naturii sale.
La cântarea imnului „Mărire - Gloria”, în schimb, după intonarea de către Sfântul Părinte, se vor suna clopotele cu acompaniamentul orgii, dar nu va avea loc obişnuitul omagiu floral al copiilor, reprezentând cele cinci continente. Acest omagiu a fost transferat la terminarea celebrării euharistice, când Pontiful se va duce în faţa ieslei pentru aşezarea imaginii Pruncului Isus.
Cât priveşte binecuvântarea Urbi et Orbi, Sfântul Părinte nu va îmbrăca pluvialul. S-a preferat pelerina scurtă cu stolă fiind vorba de o binecuvântare solemnă ce nu comportă un rit deosebit.

Anul trecut, în Capela Sixtină, pentru sărbătoarea Botezului Domnului, Papa a celebrat la altarul vechi. Şi anul acesta se prevede acelaşi lucru?
Da, şi anul acesta va fi folosit altarul propriu al Capelei Sixtine. Se va celebra din nou la altarul vechi pentru a nu altera frumuseţea şi armonia acestei bijuterii arhitectonice, păstrând structura din punct de vedere al celebrării şi folosind o posibilitate contemplată de normativa liturgică. Aceasta înseamnă că în unele momente Papa, împreună cu credincioşii, se va îndrepta spre Crucifix, subliniind astfel orientarea corectă a celebrării euharistice: orientarea spre Domnul. Pentru restul celebrării va avea obişnuita poziţie şi Sfântul Părinte va administra sacramentul Botezului unui număr de 13 copii.
 
Şi pentru a termina, alte câteva amănunte?
Este poate util de amintit că limbile alese pentru lecturi şi pentru intenţiile rugăciunii credincioşilor, acestea oglindesc participarea unor persoane provenind din diferite ţări ale lumii. În acelaşi timp, latina folosită în celebrare exprimă unitatea şi catolicitatea, deşi în diversitatea apartenenţelor lingvistice.
Adaug faptul că, la cântarea Orei Vesperelor din ultima zi din an, vor urma de această dată, expunerea Preasfântului Sacrament cu cântarea imnului Te Deum de mulţumire şi Binecuvântarea euharistică, pentru a semnifica aspectul central al adoraţiei în viaţa Bisericii.
În afară de aceasta, la Liturghia de la 1 ianuarie vor lua parte, la prezentarea darurilor şi la lectura intenţiilor rugăciunii credincioşilor, câţiva copii şi adulţi provenind din Liban.
În fine, pentru solemnitatea Epifaniei, Sfântul Părinte va îmbrăca o planetă a lui Paul al VI-lea, cum a făcut deja în câteva alte celebrări, pentru a sublinia încă o dată echilibrul necesar în folosirea liturgică a unor lucruri noi şi lucruri vechi.

(Radio Vatican, A.Lucaci)