Să învăţăm de la Maria şi Iosif secretul reculegerii pentru a putea gusta bucuria Naşterii Domnului: Benedict al XVI-lea la rugăciunea "Angelus" (text)

(RV - 21 decembrie 2008) Duminică, în ziua solstiţiului de iarnă din emisfera boreală, la doar câteva zile până la sărbătoarea Crăciunului, circa 40 de mii de credincioşi, romani şi pelerini s-au reunit la amiază în „marele cadran solar” care este Piaţa Sfântul Petru. Aici au ascultat cuvântul de învăţătură al episcopului Romei, succesorul lui Petru, papa Benedict al XVI-lea şi s-au rugat împreună antifonul Angelus Domini - Îngerul Domnului care se încheie cu acea rugăciune preluată şi de Liturghia duminicii a patra din Advent. Papa a invitat credincioşii să imite pe Maria şi Iosif în aşteptarea şi pregătirea Naşterii Domnului. A anunţat marcarea în 2009 a Anului Astronomiei şi a salutat cei 50 de noi preoţi din rândul Legionarilor lui Cristos hirotoniţi sâmbătă 20 decembrie în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor.

Împreună cu acestea, iată, alocuţiunea Papei în versiunea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori, Evanghelia acestei duminici a patra din Advent ne repropune povestirea Bunavestirii (Lc 1,26-38), misterul la care revenim în fiecare zi recitând „Angelus”. Această rugăciune ne face să retrăim momentul decisiv, în care Dumnezeu a bătut la inima Mariei şi, odată primit „da-ul” ei, a început să ia trup în ea şi de la ea. Rugăciunea „Colecta” a Liturghiei de azi este aceeaşi care se recită la terminarea antifonului Angelus iar, în română spune astfel: „Te rugăm, Doamne, revarsă harul tău asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea Îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tău, să fim duşi, prin Patima şi Crucea lui, la slava Învierii”.

La puţine zile de acum până la sărbătoarea Crăciunului, suntem invitaţi să fixăm privirea asupra misterului inefabil pe care Maria l-a păzit timp de nouă luni în sânul ei feciorelnic: misterul lui Dumnezeu care s-a făcut om. Acesta este primul pilastru al răscumpărării. Al doilea este moartea şi învierea lui Isus, şi aceşti doi pilaştri inseparabili manifestă un singur plan divin: salvarea umanităţii şi a istoriei asumându-le până la capăt prin preluarea în întregime a tot răului care le oprimă.

Acest mister de mântuire, pe lângă cea istorică, are o dimensiune cosmică: Cristos este soarele de har care, cu lumina sa, „transfigurează şi aprinde universul în aşteptare” (Liturgia). Însăşi situarea sărbătorii Crăciunului este legată de solstiţiu de iarnă, când zilele, în emisfera boreală încep să se lungească. În această privinţă, poate nu toţi ştiu că Piaţa Sfântul Petru este şi un cadran solar: marele obelisc, de fapt, îşi aruncă umbra de-a lungul unei linii care duce pe pavaj spre fântâna arteziană sub această fereastră, şi în aceste zile umbra este cea mai lungă din an. Aceasta ne aminteşte funcţia astronomiei în scandarea timpurilor rugăciunii. Angelus - Îngerul Domnului, de exemplu, se recită dimineaţa, la amiază şi seara, şi cu ajutorul cadranului solar, care în vechime servea tocmai pentru a cunoaşte „amiaza adevărată”, se fixau orologiile.
Faptul că tocmai astăzi, 21 decembrie, chiar în această oră, cade solstiţiul de iarnă, îmi oferă oportunitatea să-i salut pe toţi cei care vor participa cu diferite roluri la iniţiativele pentru anul mondial al astronomiei, 2009, proclamat în cel de-al IV-lea centenar al primelor observaţii cu telescopul ale lui Galileo Galilei. Între predecesorii mei, de venerată memorie, au existat unii care au cultivat această ştiinţă, precum Silvestru al II-lea, care a predat-o, Grigore al XIII-lea, căruia îi datorăm calendarul nostru, şi Sfântul Pius al X-lea, care ştia să construiască orologii solare. Dacă cerurile, potrivit frumoaselor cuvinte ale psalmistului „povestesc slava lui Dumnezeu” (Ps 19/18, 2), şi legile naturii, pe care în decursul secolelor atâţia bărbaţi şi femei de ştiinţă ne-au făcut să le înţelegem din ce în ce mai bine, sunt un mare stimulent pentru a contempla cu gratitudine lucrările Domnului.

Să ne întoarcem acum cu privirea spre Maria şi Iosif, care aşteaptă naşterea lui Isus, şi să învăţăm de la ei secretul reculegerii pentru a gusta bucuria Crăciunului. Să ne pregătim să-l primim cu credinţă pe Răscumpărătorul care vine să stea cu noi, Cuvânt de iubire a lui Dumnezeu pentru umanitatea din orice timp.

După recitarea antifonului „Angelus Domini - Îngerul Domnului”, papa Benedict al XVI-lea a adresat ca de obicei saluturi particulare. De această dată, doar în limbile obişnuite: franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

În italiană a spus că este bucuros să-i salute pe cei 50 noi preoţi dintre Legionarii lui Cristos, care, sâmbăta trecută, au primit hirotonirea preoţească prin mâinile cardinalului Angelo Sodano în bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor. Papa le-a urat ca „iubirea care l-a mânat pe Sfântul Paul în misiune, să însufleţească întotdeauna şi slujirea lor. Papa i-a binecuvântat din inimă pe noii preoţi şi pe cei dragi ai lor.