Papa a primit joi dimineaţă 11 noi ambasadori pe lângă Sfântul Scaun: "Fără dreptate nu se poate construi pacea"; apel împotriva eutanasiei şi pentru dialogul dintre creştini şi musulmani

(RV - 18 decembrie 2008) Pacea mondială are nevoie să se sprijine pe baza dreptăţii şi de o reînnoită etică a dialogului, mai ales într-un moment de instabilitate ca cel actual, provocat de criza economică globală. Este viziunea pe care Benedict al XVI-lea a oferit-o grupului de unsprezece ambasadori pe lângă Sfântul Scaun primiţi în audienţă joi dimineaţă, pentru prezentarea Scrisorilor de acreditare. Este vorba de ambasadorii Statelor: Malawi, Suedia, Sierra Leone, Islanda, Luxemburg, Madagascar, Belize, Tunisia, Kazahstan, Bahrain şi Insulele Fiji.

O audienţă cu lumea în faţă şi problematicele ei: de la criza financiară la eutanasie şi avort, la stabilirea dialogului cu ţările islamice. Unsprezece ambasadori provenind din cinci continente, care au reînnoit înfăţişarea Corpului diplomatic acreditat în Vatican şi cu care Benedict al XVI-lea s-a întreţinut reflectând înainte de toate asupra provocărilor pe care rolul unui mediator internaţional le poartă cu sine, nu numai la nivel contingent dar şi la nivel „ideal”. „Căutarea şi promovarea păcii” constituie esenţialul „frumoasei misiuni” a unui ambasador, a afirmat Papa în discursul pronunţat în franceză în prezenţa noilor diplomaţi.
• „Ambasadorul poate şi trebuie să fie un făuritor de pace. Artizanul de pace, despre care este vorba aici, nu este doar persoana cu temperamentul calm şi împăciuitor care doreşte să trăiască în bună înţelegere cu toţi şi să evite, dacă e posibil, conflictele, dar este, de asemenea, aceea care se pune total în slujba păcii şi se angajează activ la construirea ei, uneori până la dăruirea de sine”. Şi exemplele istorice nu lipsesc.

Dacă în trecut, umanitatea a cunoscut experienţa unei „nedemne sclavii” în cadrul unor sisteme politice şi economice care, a observat Papa, pentru prea multă vreme „au căutat uniformitatea con demagogia şi violenţa”, astăzi există o cerere „de pace autentică” ce nu poate fi satisfăcută, a afirmat Benedict al XVI-lea, „decât atunci când domneşte dreptatea”.
•”Lumii noastre îi este sete de pace şi de dreptate. Sfântul Scaun a publicat de altfel în ajunul Conferinţei de la Doha care s-a încheiat în urmă cu câteva zile, o Notă asupra actualei crize financiare şi asupra repercusiunilor sale asupra societăţii şi indivizilor. Este vorba de câteva puncte de reflecţie destinate să promoveze dialogul asupra mai multor aspecte etice care ar trebui să guverneze raporturile dintre finanţă şi dezvoltare, şi să încurajeze guvernele şi agenţii economici la a căuta soluţii posibil de susţinut şi solidare pentru binele tuturor, în special pentru cei care sunt mai expuşi consecinţelor dramatice ale crizei”.

Dreptatea, pentru a reveni la ea, nu are doar o importanţă socială ci şi etică. Ea nu trimite exclusiv la ceea ce este echitabil sau conform dreptului. Etimologia ebraică a cuvântului dreptate face referinţă la ceea ce este ajustat. Dreptatea lui Dumnezeu se manifestă, deci, prin justeţea sa. Ea reaşează totul la locul său, pune totul în ordine, pentru ca lumea să fie conformă planului lui Dumnezeu şi ordinii sale (cf Is 11,3-5).

Nobila sarcină a ambasadorului consistă deci în a-şi desfăşura arta ca totul să fie „ajustat” pentru ca naţiunea pe care o serveşte să trăiască nu numai în pace cu celelalte ţări dar şi conform dreptăţii care se exprimă prin echitate şi solidaritate în raporturile internaţionale, şi pentru ca concetăţenii, bucurându-se de pacea socială, să-şi poată trăi liber şi senin credinţele lor şi să ajungă astfel la „justeţea” lui Dumnezeu.
 
Aici serviciul audio: