„Apropierea de Dumnezeu, chestiune de iubire”: o reflecţie a Papei în a treia Duminică din Advent, explicată pe larg de mons. Guerino Di Tora

(RV – 15 decembrie 2008) „Apropierea de Dumnezeu nu este o chestiune de spaţiu şi de timp, ci de iubire!”. Este unul din pasajele reflecţiei lui Benedict al XVI-lea, la tradiţionala rugăciune „Îngerul Domnului”, de duminica trecută, a treia din Advent.

Papa a subliniat că sărbătoarea Crăciunului ne aminteşte un adevăr fundamental al credinţei noastre: în nou-născutul Isus contemplăm „chipul lui Dumnezeu care – din iubire – ne-a devenit aproape”. Despre semnificaţia Adventului, mai ales pentru persoanele sărace sau care traversează situaţii de dificultate, să ascultăm opinia monseniorului Guerino Di Tora, director al Asociaţiei „Caritas” din Roma:

• „Cuvântul 'Advent' conţine în sine sensul de aşteptare, de speranţă. Trăim acest Advent într-un moment de dificultate economică, nu doar socială, pentru multe persoane. Şi eu consider că toată această situaţie ne face să dăm o valoare şi mai spirituală sensului de aşteptare a Domnului care vine, aşa încât să nu fie doar o rutină bazată pe cumpărarea darurilor şi a aşteptării unui moment în care se mănâncă abundent, dar ca pe aşteptarea Domnului care vine să mântuiască fiecare persoană.
Aşadar, înseamnă să ştim să transformăm Adventul din acest an dintr-un fapt pe care îl amintim ciclic într-un eveniment: cel al întâlnirii cu Domnul care schimbă viaţa noastră, care ne redă capacitatea de a regăsi în lumea noastră sensul de sobrietate, de a redescoperi valorile esenţialităţii ale vieţuirii noastre.”

Actuala dificultate financiară ne poate ajuta să redescoperim cât de importante sunt relaţiile dintre persoane în comparaţie cu faptul de a poseda lucruri, averi?
• „Cred că tocmai acesta ar trebui să fie marele mesaj: trecerea de la raportarea cu ceilalţi prin intermediul lucrurilor materiale, la raportarea cu celălalt doar pentru faptul că este o persoană umană. Redescoperirea, aşadar, a ceea ce pentru noi trebuie să reprezinte sensul teologiei aproapelui, care nu înseamnă doar solidaritate, a da ceva cuiva, ci a deveni aproapele celuilalt. Acest lucru înseamnă redescoperirea unui raport care nu este dat de lucruri materiale, ci de situaţii de viaţă: un surâs, un gest de atenţie dătător de speranţă. Câţi nu sunt oare vârstnicii care nu au nevoie de lucruri materiale, ci au nevoie de cineva care „să piardă timp cu ei”, timp care – în realitate nu este deloc pierdut, ci este cu adevărat un timp câştigat.”

În a treia duminică din Advent, una din lecturi, din Cartea lui Isaia, sublinia cât este de plăcută vestirea Domnului celor lipsiţi, bolnavi şi lipsiţi de libertate. Care este experienţa unui lucrător din Caritas care are zilnic contact cu persoane aflate în dificultate?
• „Este tocmai ca in Isaia, care strigă „Vreau să mângâi pe poporul meu”. Este tocmai Duminica chemată 'Gaudete', 'Bucuraţi-vă!. Aşadar bucurie, pentru că Domnul care vine, vine pentru a aduce acest mesaj de speranţă mai ales celor care se află în lipsuri şi dificultăţi. Astăzi există forme diverse de dificultate, nu doar cele tradiţionale ale săracului care trăieşte pe străzi. Avem acum noi realităţi: să ne gândim la familiile care nu reuşesc să ajungă cu banii până la sfârşitul lunii, sau la familiile despărţite, în care copiii stau cu mama, în vreme ce tatăl trăieşte separat. Să ne gândim la aceste noi realităţi. Mesajul Adventului este pentru cei ce trăiesc aceste noi dificultăţi; lor vrem să le ducem – prin cuvântul Domnului – un mesaj de speranţă, căci speranţa pe care o avem se fondează pe Cristos, certitudinea şi siguranţa noastră.”

Aici serviciul audio: