O sinteză a Mesajului lui Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii 2009

(RV - 11 decembrie 2008) Drama mizeriei care încalcă drepturile a sute de milioane de persoane, favorizând sau agravând conflicte, „se impune conştiinţei umanităţii”. Iar Papa invită la combaterea sărăciei în lume pentru a construi pacea. Însă este necesar să se întreprindă un demers: acela de a schimba „stilurile de viaţă, modelele de producţie şi de consum, structurile de putere consolidate care astăzi guvernează societatea”. Nu este vorba de o operaţiune pur exterioară: e necesar de fapt „să se abandoneze mentalitatea care consideră săracii…ca o povoară şi ca neaveniţi supărători care pretind să consume ceea ce alţii produc”: trebuie „să se privească la cei săraci în perspectiva conştientă de a fi toţi părtaşi la un unic plan divin, cel al vocaţiei de a forma o singură familie”. De altfel, „lăcomia şi îngustimea orizonturilor” creează acele „sisteme injuste” care „mai degrabă sau mai târziu prezintă contul tuturor. Doar inepţia - afirmă Papa - poate… induce la construirea unei case aurite, dar împrejumuită de pustiu şi degradare”.

Benedict al XVI-lea denunţă „o creştere a discrepanţei dintre bogaţi şi săraci”, actuala criză alimentară „caracterizată nu atât de insuficienţa de hrană, cât de dificultatea de acces la ea şi de fenomene speculative”, „scandalul disproporţiei existente între problemele sărăciei şi măsurile” predispuse „pentru a le înfrunta”, iar în faţa acestei „creşteri a cheltuielii militare” care „riscă să accelereze cursa înarmărilor” provocând „sectoare izolate de subdezvoltare şi de deznădejde”. Pe lângă aceasta, discrepanţa tehnologică, excluderea de la fluxurile comerciale mondiale şi dinamicele preţurilor, fac să crească şi mai mult distanţele dintre nord şi sud: ţările sărace, în special cele africane, suferă de „o dublă marginalizare”: au veniturile cele mai scăzute iar preţurile la produsele agricole şi materiile lor prime cresc mai puţin repede decât la produsele industriale ale ţărilor bogate. Papa relevă apoi „repercusiunile negative ale unui sistem de schimburi financiare…bazate pe o logică de termen foarte scurt” care nu ia în consideraţie binele comun şi este periculos „pentru toţi, chiar şi pentru cine reuşeşte să beneficieze de el în fazele de euforie financiară”. Există apoi preocuparea pentru bolile pandemice precum malaria, tuberculoza şi SIDA: comunitatea internaţională face încă prea puţin pentru a le combate şi uneori ţările lovite sunt obligate de „şantajele celui care condiţionează ajutoarele economice de aplicarea unor politici contrare vieţii”.

În ceea ce priveşte SIDA Papa invită la „adoptarea unor campanii care să educe în special tinerii la o sexualitate corespunzătoare demnităţii persoane; iniţiative întreprinse în acest sens - explică - au adus deja roade însemnate” făcându-i să se reducă răspândirea. Este necesar apoi accesul la medicamente din partea celor mai săraci printr-o „aplicare flexibilă a regulilor internaţionale ale proprietăţii intelectuale”.

Mesajul, referindu-se la toţi cei care pun în relaţie sărăcia şi creşterea demografică, lansează o critică puternică împotriva „campaniilor de reducere a naşterilor, conduse la nivel internaţional, chiar şi cu metode care nu respectă nici demnitatea femeii nici dreptul soţilor de a alege responsabil numărul fiilor şi adesea, lucru şi mai grav, nerespectuoase nici faţă de dreptul la viaţă.

Exterminarea a milioane de copii nenăscuţi în numele luptei împotriva sărăciei - scrie Pontiful - constituie în realitate eliminarea celor mai sărace dintre fiinţele umane”. Benedict al XVI-lea oferă apoi un dat obiectiv: faptul că în ultimii ani au ieşit din sărăcie ţări caracterizate „de o considerabilă creştere demografică” prezentându-se „pe scena internaţională ca noi puteri economice” realizând „o dezvoltare rapidă tocmai graţie numărului elevat al locuitorilor lor”. În alte cuvinte - notează Papa - populaţia se confirmă ca o bogăţie şi nu ca un factor de sărăcie”.

Documentul subliniază apoi un dat înfiorător: aproape jumătatea ţărilor din toată lumea este constituită din copii. Şi invită la apărarea instituţiei familiale întrucât atunci „când familia slăbeşte daunele cad în mod inevitabil asupra copiilor”. La fel ca acolo unde „nu este tutelată demnitatea femeii şi a mamei, cei care resimt efectele sunt în principal tot copiii”.

Ce trebuie făcut? Globalizarea - afirmă Papa - trebuie să fie călăuzită de solidaritate, deoarece „singură este incapabilă să construiască pacea şi în multe cazuri, din contra, creează sciziuni şi conflicte”. Trebuie „luptat împotriva criminalităţii” şi „investit în formarea persoanelor” dezvoltând „în mod integrat o cultură specifică a iniţiativei”. De fapt „politicile marcate puternic de asistenţă - se precizează - sunt „la originea multor falimente în ajutorarea ţărilor sărace”. Trebuie acordat de asemenea mai mult spaţii societăţii civile. Dar, în ultima instanţă - încheie Benedict al XVI-lea - „lupta împotriva sărăciei are…nevoie de bărbaţi şi femei care trăiesc în profunzime frăţietatea” văzând în cei săraci chipul lui Cristos.