Vizita pastorală a Papei la parohia romană Sfântul Laurenţiu din afara Zidurilor:
interviu cu părintele franciscan Giovanni Ferri
(RV – 29 noiembrie 2008) Duminică dimineaţă, Benedict al XVI-lea va merge în vizită
pastorală la parohia romană San Lorenzo fuori le Mura, unde se află şi cimitirul monumental
Verano. Papa va prezida Sfânta Liturghie de încheiere a Anului Laurenţian, prilejuit
de împlinirea a 1750 de ani de la martiriul Sfântului Laurenţiu. Unul din cei şapte
diaconi ai Romei, Sfântul Laurenţiu a fost martirizat în anul 258, sub împăratul Valerian,
pentru că a apărat bunurile destinate cultului şi săracilor. Despre realitatea Parohiei
„Sfântul Laurenţiu din afara Zidurilor” să-l ascultăm pe părintele Giovanni Ferri,
din ordinul fraţilor minori capucini, vicar la această istorică parohie romană:
•
„Este o realitate tipic romană, în primul rând pentru că este legată de istoria şi
de memoria Sfântului Laurenţiu, din primii ani ai creştinismului. Aşadar, este o parohie
istorică. Desigur, odată cu trecerea timpului, cu schimbările urbanistice şi cu înfiinţarea
unor noi parohii, bazilica Sfântul Laurenţiu este oarecum izolată faţă de nucleele
locuite. În această zonă există mai ales o prezenţă instituţională de mare importanţă,
precum o universitate, un spitalul şi alte organizaţii ale societăţii civile”.
Ce
tip de pastorală desfăşoară parohia în această zonă atât de restrânsă şi de specială? •
„Acordă servicii persoanelor, grupurilor, precum cele studenţeşti sau parohiale. Apoi,
prezenţa în acest loc a franciscanilor terţiari dă o anumită dinamică activităţilor
pastorale; de asemenea, aici se desfăşoară şi activităţi de tip turistic, dând astfel
numeroşilor pelerini posibilitatea de a veni pentru a onora memoria Sfântului Laurenţiu”.
Parohia
este legată şi de cimitirul monumental Verano… • „Da, parohia este şi în slujba
cimitirului în ceea ce priveşte serviciul pastoral pentru rituri funebre, dar şi pentru
a întâlni persoanele care trăiesc momentul dureros al pierderii cuiva drag, aceasta
fiind o solicitare frecventă şi care necesită o deosebită implicare pentru că tocmai
în astfel de momente apar în om întrebările cele mai neliniştitoare.