Rezolvarea situaţiei emergente a milioane de imigraţi fără documente şi în consecinţă, fără drepturi: subliniată de arhiepiscopul Marchetto

(RV - 24 noiembrie 2008) În faţa a peste 200 milioane de migranţi, evacuaţi şi refugiaţi, Sfântul Scaun îndeamnă la instaurarea unei culturi a solidarităţii care să respecte nevoile materiale şi spirituale şi, mai ales, demnitatea umană a acestor persoane. Un îndemn, reiterat în timpul seminarului despre migraţii, promovat la Liverpool în Marea Britanie de Consiliul Conferinţelor Episcopale ale Europei, CCEE şi de Simpozionul Conferinţelor Episcopale din Africa şi Madagascar, SECAM. Întâlnirea, încheiată duminica trecută şi la care din România a participat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a fost organizată în cadrul unei serii de întâlniri menite „să promoveze colaborarea dintre Bisericile celor două Continente”.
Este vorba de o cooperare importantă, cum explică arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor intervievat de secţia engleză de la Radio Vatican.
• „Este un dar faptul că s-a început un dialog între aceste două Continente, şi în ceea ce priveşte Biserica. Este un semn al colegialităţii episcopale, înţeleasă în sens larg, evident, asupra a două puncte fundamentale: comuniune şi solidaritate. Acestea sunt desigur pâinea noastră zilnică: Biserica-comuniune şi Biserica şi dimensiunea solidarităţii. Natural, faptul că s-a decis să se abordeze această temă a mobilităţii umane este şi o mângâiere şi încurajare pentru Consiliul Pontifical al Migranţilor, care suntem angajaţi profund în acest domeniu”.
 
Cum trebuie interpretat astăzi fenomenul mobilităţii umane?
• „Mobilitatea umană este unul din semnele timpurilor şi Biserica vrea să aibă o pastorală specifică pentru aceste persoane în mişcare. Cred că aceasta este marea intuiţie al lui Pius al XII-lea în documentul ’Exul familia’ care reuneşte tot ceea ce s-a făcut deja în anii ’50 ai secolului trecut.”

O mare situaţie emergentă este cea a persoanelor fără documente, şi, în consecinţă, fără drepturi. Situaţie ce trebuie rezolvată…
• „Da, ne gândim la apatrizi, de pildă: sunt mai bine de cinci milioane în lume şi între ei numeroşi copii. Aceasta înseamnă a nu avea, practic, nici un drept. Înseamnă, în fond, a nu putea merge la şcoală. Înseamnă a nu avea asistenţă medicală pe lângă diferite alte consecinţe.”

Vorbind ca secretar al Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi, puteţi exercita o anumită influenţă, pe lângă iniţiativele pastorale, şi asupra deciziilor politice ale Statelor individual?
• „Cred că declaraţiile mele în ultima vreme au urmărit în mod cert linii pastorale. Însă aveau implicit o dorinţă - în chip modest - să influenţeze măsurile politice ale Statelor, de-a dreptul ale Uniunii Europene. Cred deci să se demonstreze că preocuparea noastră este în mod cert pastorală. Dar e bine încadrată în desfăşurarea cotidiană a vieţii acestor fraţi şi surori aflaţi în deosebită necesitate.”

Într-o lume sfâşiată de profunde suferinţe se mai poate avea încredere în viitor?
• „Dacă noi creştinii nu avem încredere şi speranţă, cine va putea avea încredere şi speranţă? Eu am încredere, am speranţă deoarece cred că, cu toate răutăţile pe care noi oamenii le avem, există şi această amprentă a lui Dumnezeu care este în sufletul fiecărui om în ciuda limitelor şi, uneori, a viziunilor şi lipsei de viziune în ceea ce priveşte acest fenomen structural al migraţiei. Unii nu trebuie să-şi facă iluzia că faptul ar putea fi un fenomen trecător. Prin urmare şi noi trebuie să considerăm că această temă - nu spun ’problemă’ - va fi cu noi: spun ’temă’ şi nu ’problemă’ deoarece deja Ioan Paul al II-lea, dar şi Benedict al XVI-lea, a spus că nu trebuie să vedem migraţiile doar ca problemă, ci şi ca un dar cu toate aspectele pozitive pe care acesta le poate purta, învingând, bineînţeles, toate dificultăţile.”

Aici serviciul audio: