Iubirea faţă de 'cei mici', criteriul decisiv al judecăţii lui Dumnezeu: Benedict
al XVI-lea, primind pelerinii din Amalfi veniţi la Roma cu relicvele Sfântului Andrei
RV 22 nov 2008. Mântuirea personală şi a lumii întregi
depinde de hotărârea noastră liberă de a primi dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu:
a afirmat Benedict al XVI-lea întâlnind sâmbătă în Aula Paul al VI-lea peste trei
mii de credincioşi din arhidieceza italiană Amalfi-Cava de' Tirreni, veniţi la Roma
purtând în pelerinaj relicvele patronului, Sfântul Andrei, venerate încă din secolul
al XIII-lea în cripta catedralei din Amalfi.
Sfântul Părinte, în
ajunul solemnităţii "Cristos, Regele universului", a invitat la îndreptarea privirii
spre Isus, speranţa noastră, "Păstorul cel bun, gata să se îngrijească de oile sale
împrăştiate, să le adune pentru a le conduce la păşune şi apoi să le ducă la odihnă
într-un loc sigur". • "El merge cu răbdare în căutarea oii pierdute şi se
îngrijeşte de cea bolnavă (cf Ez 34). Numai în El putem afla acea pace pe care ne-a
dobândit-o prin sîngele său, luând asupra sa păcatele lumii şi aducându-ne împăcarea".
Cristos, Păstorul cel bun şi milostiv, este şi Judecătorul cel drept
care la judecata de pe urmă va despărţi pe cei buni de cei răi. Decisiv, se dovedeşte
a fi criteriul de judecată: • "Acest criteriu este iubirea, caritatea concretă
faţă de aproapele – în special faţă de 'cei mici' – faţă de persoanele care au mai
mare nevoie: cei înfometaţi, însetaţi, străini, goi, bolnavi şi deţinuţi. Regele declară
solemn că ceea ce au făcut sau ceea ce nu au făcut faţă de ei, au făcut sau nu faţă
de El însuşi. Altfel spus, Cristos se identifică cu fraţii săi mai mici şi judecata
de pe urmă va fi o dare de seamă pentru cele făcute în viaţa pământească".
Pe Dumnezeu, a afirmat Pontiful, nu-l interesează regalitatea istorică, El
vrea să domnească în inima persoanelor, şi de aici, asupra lumii: El este regele universului,
dar punctul critic, zona unde regalitatea sa este în pericol este inima noastră, pentru
că aici Dumnezeu se întâlneşte cu libertatea noastră": • "Noi şi numai noi
putem să-l împiedicăm să domnească asupra noastră, şi prin urmare să punem piedici
la regalitatea sa asupra lumii, a familiei, societăţii şi a istoriei. Noi, bărbaţi
şi femei, avem puterea de a alege cu cine vrem să facem alianţă:cu
Cristos şi îngerii săi, sau cu diavolul şi slujitorii lui, pentru a folosi acelaşi
limbaj al Evangheliei. Ne revine nouă decizia de a practica dreptatea sau fărădelegea,
de a accepta iubirea şi iertarea sau răzbunarea şi duşmănia ucigătoare. De aceasta
depinde mântuirea noastră personală, dar şi mântuirea lumii".
Iată
de ce, a încheiat Papa, Isus vrea să ne asocieze la regalitatea sa; iată de ce ne
invită să colaborăm la venirea Împărăţiei sale de iubire, dreptate şi pace: •
"Depinde de noi să-i răspundem, nu prin cuvinte ci prin fapte. Dacă alegem calea iubirii
faptice şi generoase faţă de semeni, noi îi permitem să-şi lărgească domnia în timp
şi spaţiu".