Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele dă plinătate legii: Benedict al XVI-lea în cateheza despre doctrina justificării ţinută la audienţa generală în Piaţa San Pietro

(RV - 19 noiembrie 2008) „În iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este prezentă şi împlinită toată legea”. Este unul din pasajele pregnante ale catehezei lui Benedict al XVI-lea, ţinută la audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru şi dedicată temei despre învăţătura îndreptăţirii sau justificării în Scrisorile Sfântul Paul. Este o temă care stă în centrul controverselor din secolul Reformei protestante: chestiunea justificării sau îndreptăţirii. Pentru Apostolul Neamurilor, a subliniat Pontiful, credinţa nu este niciodată în contrast cu iubirea şi numai prin conformarea vieţii cu Cristos devenim cu adevărat drepţi. Papa şi-a început reflecţia oferită celor circa 20 de mii de pelerini, pornind de la raportul dintre fapte şi credinţă aşa cum este prezentat în Scrisorile pauline.

În Scrisoarea către Filipeni, a amintit Papa, Sfântul Paul ne dă o mărturie impresionantă despre trecerea, după convertire, „de la o dreptate întemeiată pe Lege şi dobândită prin observarea operelor prescrise, la o dreptate bazată pe credinţa în Cristos” (cf Fil 3,6).
• „El înţelesese că tot ceea ce până atunci îi păruse ca un câştig, în realitate înaintea lui Dumnezeu era o pierdere şi de aceea decisese să-şi rişte întreaga existenţă pentru Isus Cristos”.

Dacă înainte de întâlnirea sa cu Cel Înviat, Paul se simţea un om realizat, „ireproşabil în ceea ce priveşte dreptatea ce provenea din lege”, acum iluminarea”, pe drumul Damascului îi schimbă radical existenţa:
• „Şi tocmai datorită acestei experienţe personale a raportului cu Isus Cristos, Paul pune de acum în centrul Evangheliei sale o opoziţie ireductibilă între două parcursuri alternative spre dreptate: unul construit pe faptele legii, altul bazat pe harul credinţei în Cristos”.

Sunt, de aceea, relativizate acele reguli, acel complex de comportamente prescrise de lege, adică de Torah în totalitatea ei, cele 5 cărţi ale lui Moise:
• „A fi drept vrea să spună simplu a fi cu Cristos şi în Cristos. Şi aceasta este de ajuns. Nu mai sunt necesare alte lucruri de observat”.

Cu toate acestea, a precizat Pontiful, această eliberare de împlinirea prescrierilor rituale şi de cult nu înseamnă libertinaj, eliberarea de morală, cum se gândeau unii în comunitatea din Corint:
• „Este evident că această interpretare este greşită: libertatea creştină nu este libertinaj, eliberarea despre care vorbeşte Paul nu este eliberarea de a face binele”.

La rândul său, a explicat Benedict al XVI-lea, aceste prescrieri, de la circumcizie la normele alimentelor curate, exprimau o identitate religioasă şi socială pe care în Israel o simţeau deosebit de ameninţată de cultura elenistă care atunci era dominantă. Împotriva acestei culturi, aparent raţională, se căuta să se ridice un scut, un zid de apărare. Paul însuşi prigoneşte creştinii fiindcă îi vede ca o ameninţare împotriva identităţii lui Israel. Totul se schimbă, însă, odată cu Învierea lui Cristos:
• „Cu Cristos, Dumnezeul lui Israel, unicul Dumnezeu adevărat devenea Dumnezeul tuturor popoarelor. Zidul - aşa spune în Scrisoarea către Efeseni - între Israel şi păgâni nu mai era necesar: este Cristos cel care ne protejează împotriva politeismului şi a tuturor devierilor sale; este Cristos cel care ne uneşte cu şi în unicul Dumnezeu; este Cristos cel care garantează adevărata noastră identitate în diversitatea culturilor”.

Benedict al XVI-lea nu a lăsat la o parte interpretarea dată de Luther acestui pasaj din Scrisoarea către Romani, potrivit căruia creştinul (Rom 3,28) se salvează numai prin credinţă şi nu prin faptele pe care le împlineşte. Această lectură este adevărată, a explicat Papa, dacă nu se pune credinţa în contrast cu caritatea, cu iubirea:
•”Credinţa este a privi la Cristos, a se încredinţa lui Cristos, a se lega sufleteşte de Cristos, a se conforma lui Cristos, vieţii sale. Iar forma, viaţa lui Cristos este iubirea”.

A crede înseamnă deci a se conforma lui Cristos şi a intra în iubirea sa. De aceea, a conclus Papa, Sfântul Paul, în Scrisoarea către Galateni - în care a dezvoltat învăţătura asupra justificării sau îndreptăţirii - vorbeşte despre „credinţa care lucrează prin intermediul carităţii”. Papa ştie că „în dubla iubire de Dumnezeu şi de aproapele este prezentă şi împlinită legea”.

După terminarea catehezei, Papa a salutat cei peste 20 de mii de pelerini reuniţi în Piaţa "San Pietro". Vorbind în polonă, a avut un gând special pentru Asociaţia „Rodzina Rodła”, moştenitoarea Uniunii Polonezilor din Germania în perioada dintre cele două războaie. Papa a formulat auspicii ca activitatea asociaţiei „să servească la edificarea unităţii şi la consolidarea legăturilor fraterne dintre naţiuni”. În engleză şi în franceză, un salut special participanţilor la Conferinţa internaţionaleă a Cercetaşilor catolici, în curs la Roma. Apoi, în italiană, Benedict al XVI-lea i-a salutat pe reprezentanţii Federaţiei italiene a bucătarilor precum şi credincioşii diecezei de Ungento-Santa Maria di Leuca, veniţi la Roma pentru a răspunde vizitei efectuate de Papa în ţinutul Salento în luna iunie anul acesta.

Audienţa generală de miercuri s-a încheiat ca de obicei cu intonarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru în limba latină şi invocarea binecuvântării apostolice pe care o extinde şi la toţi ascultătorii care pe cale undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: