Trebuie acceptată provocarea pusă de viaţă: cardinalul Bagnasco despre cazul Eluanei Englaro

(RV - 18 noiembrie 2008) Cazul tinerei italiene Eluana Englaro care de aproape 17 ani se află în stare vegetativă dar nu "vegetală". „Tatăl Eluanei să vorbească cu al meu şi îşi va schimba ideea”: este apelul lui Bobby Schiavo, fratele lui Terry, femeia americană în stare vegetativă, decedată în 2005 în statul Florida după 13 zile, timp în care a fost privată de alimentaţie şi hidratare. „Ceea ce i s-a întâmplat surorii mele - afirmă Bobby în cotidianul italian Avvenire - este una din morţile cele mai teribile şi mai inumane. Nimeni nu ar trebui să mai fie pus în acea situaţie, în nici un loc din lume”. Între timp, luni 17 noiembrie, un raport al Ministerului italian al Sănătăţii a definit ca „absurd” faptul de a vorbi de certitudinea ireversibilităţii în cazul persoanelor care se află în stare vegetativă. Pe de altă parte, continuă să fie aprinsă în Italia dezbaterea asupra eutanasiei şi testamentului biologic după sentinţa Curţii de Casaţie care a autorizat suspendarea hidratării şi alimentaţiei tinerei Eluana Englaro.

Dar se poate vorbi despre eutanasie în cazul Eluanei? Redacţia noastră centrală a stat de vorbă arhiepiscopul de Genova, cardinalul Angelo Bagnasco, preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene:
• „Da, există acest risc foarte grav şi chiar evident. Întrucât, a suspenda hidratarea şi nutriţia înseamnă a suspenda funcţiile vitale ale unei persoane, dincolo de situaţia ei fizică, de sănătate. Prin urmare, aceste funcţii nu pot fi considerate, în nici un mod, drept medicamente, terapii invazive sau extraordinare, ci absolut incomensurabile."

Un studiu recent al Ministerului Sănătăţii afirmă că, deşi fiind puţine posibilităţile de recuperare, starea vegetativă nu poate fi definită ireversibilă. Sunteţi de acord cu această analiză?
• „Acest studiu pe care nu-l cunoşteam până în acest moment, confirmă precauţia absolută cu care trebuie să abordăm aceste teme despre viaţă şi despre moarte. Nu numai pentru valoarea intrinsecă a vieţii, chiar atunci când este rănită şi prin urmare cere o mai mare atenţie din partea societăţii şi a tuturor, dar în oricare altă situaţie. Mai ales în acest moment misterul vieţii trebuie să suscite în sânul întregii societăţi o reflecţie mult mai atentă şi mult mai umilă”.

Pentru ce societatea italiană pare să apere mai mult dreptul la a muri decât la a trăi, „drept” care de altfel nu este contemplat în Constituţie?
• „Cred că la baza atâtor probleme astăzi din acest punct de vedere etic, există o concepţie de libertate ca ceva absolut, ca şi cum libertatea, principiul autodeterminării, care desigur este un principiu valid, trebuie să fie aplicat în formă absolută, fără limite de referinţă şi fără alte judecăţi de ordin superior. E necesar pentru noi toţi să reluăm conceptul adevărat de libertate, nu în termeni individualişti, dar în termeni personalişti, care să ţină cont întotdeauna de importanţa relaţiilor şi existenţei unor valori obiective de care nu putem dispune prin deciziile noastre”.

Temele sfârşitului vieţii pot favoriza o reflecţie pozitivă între „catolici şi laici”- categorii sociale specifice vieţii politice italiene - sau riscă să facă dialogul mai dificil?
• „Urarea, dorinţa, speranţa tuturor persoanelor de bunăvoinţă este desigur să existe un dialog din ce în ce mai intens, mai adevărat, mai disponibil şi să nu se ajungă la situaţia de comunicare „zid contra zid”. Fireşte, în onestitatea intelectuală a tuturor, pornind de la conştiinţa că există valori care sunt obiective şi absolute, deci nu rod al unor majorităţi, minorităţi de nici un fel, dar rod al unei recunoaşteri intelectuale oneste a unor valori care trebuie doar să fie recunoscute de om, primite, păzite, deoarece promovarea acelor valori înseamnă respectarea omului şi crearea unui societăţi mai umane”.

Deci, exprimaţi urarea ca toate acestea să se poată traduce într-un climat pozitiv şi în aulele parlamentare pentru o legislaţie în materie? Cardinalul Bagnasco:
• "Este într-adevăr ceea ce doresc şi toţi formulăm auspicii în numele demnităţii adevărate a omului şi a unei societăţi de o autentică umanitate”.
 
Aici serviciul audio: