Rolul femeii în vestirea Cuvântului, la recentul Sinod al Episcopilor: reflecţia unei tinere participante

RV 11 nov 2008. La două săptămâni de la Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, Biserica a început să se raporteze la conţinutul prezentat în aulă de Părinţii Sinodali în cele trei săptămâni de lucrări. În cele 55 de Propoziţii finale, Sinodul Episcopilor afirmă, printre altele, legătura strânsă dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi liturgie. De asemenea, spaţiu prevăzut femeilor, cărora le este recunoscută importanţa în transmiterea credinţei în familie şi în cateheză. Se doreşte, apoi, ca ministerul lectoratului biblic să fie deschis şi lor. Propoziţia 22 recomandă practica Lectio divina şi se cere ca lectura comunitară însoţită de rugăciune a Scripturilor să ducă la o angajare concretă de caritate.

Este puternic ecoul acestui eveniment şi în cei care au participat direct la lucrările sinodale. Silvia Sanchini, preşedintă naţională FUCI, Federaţia Universitară Catolică Italiană, intervievată de redacţia centrală, subliniază rolul femeii pentru o mai bună cunoaştere a Sfintei Scripturi în rândul poporului lui Dumnezeu:
• "Este un rol care ar trebui să fie de acum consolidat şi considerat ca normal, probabil. Dar văzând că nu este întotdeauna explicit şi recunoscut, este un semnal pozitiv din partea Părinţilor Sinodali care au dedicat un spaţiu precis pentru a sublinia rolul femeii de vestitoare a Cuvântului lui Dumnezeu".

Ca preşedintă naţională a universitarilor catolici italieni, ce se poate face concret pentru a-i apropia pe tineri de Sfânta Scriptură?
• "Aş adăuga că mă simt implicată de tre ori în Propoziţiile finale: ca tânără, femeie şi laică. În acest caz, pentru tineri, este esenţial să redescopere un raport direct cu Sfânta Scriptură. Mă bucur că s-a accentuat atât lectura personală cât şi cea comunitară. Prin urmare, se simte necesitatea de a avea figuri credibile, capabile, care să dea mărturie despre importanţa contactului direct cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fundamentală, în această privinţă, mi se pare a fi coerenţa vieţii. Nu e suficient să avem numai buni oratori, la predici sau la explicarea Cuvântului, exegeţi iscusiţi, dacă apoi la acest aspect nu corespunde şi o mărturie de viaţă trăită. Tinerii au nevoie de cuvinte, dar şi de persoane care să dea mărturie, de specialişti care să arate că un raport viu cu Sfânta Scriptură este întotdeauna posibil".

Aici, serviciul audio: