Un scandal, cearta dintre creştini, duminica trecută, în bazilica Sfântului Mormânt de la Ierusalim: comentează părintele franciscan Pizzaballa

(RV - 10 noiembrie 2008) Rămâne încordată atmosfera la Ierusalim după tensiunile dintre călugări armeni şi greco-ortodocşi degenerate duminica trecută, 9 noiembrie, într-o penibilă ceartă în bazilica Sfântului Mormânt. Ciocnirea a avut loc în timpul ceremoniei anuale a aflării Crucii lui Isus, purtată în procesiune de monahii armeni blocaţi apoi, în faţa capelei Sfântului Mormânt de un monah ortodox. Un climat ce e semnul unei dificile convieţuiri.

Contactat de redacţia noastră centrală, părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele franciscan pentru Ţara Sfântă comentează:
• „Noi, din păcate suntem, puţin obişnuiţi cu aceste situaţii dar de fiecare dată creează un sens de perplexitate şi tulburare profundă din cauza a ceea ce se întâmplă, care e anacronic, dar se întâmplă. Este adevărat că la Ierusalim trecutul nu trece niciodată, însă există o limită în toate şi aceasta a fost cu mult depăşită”.

Mulţi trăiesc ca un scandal ceea ce s-a petrecut într-un loc sfânt care ar trebui să fie tocmai un loc de unitate…
• „Da, e un scandal, trebuie să clarificăm lucrurile spunându-le pe nume. Astăzi conflictele, neînţelegerile, care sunt inevitabile în ambientul nostru, nu pot fi depăşite prin violenţă, absolut nu. Ce credibilitate am avea, mai ales noi creştinii, când invităm toate părţile mai ales israelieni şi palestinieni la un dialog şi apoi facem asemenea lucruri? Acestea spuse, trebuie şi să înţelegem că aici culturile sunt foarte diferite şi e adevărat că unitatea este o realitate la care aspirăm dar care din păcate încă nu există”.

Cum se face că fiecare tulburare a statu-quo-ului este atât de tensionată?
• „Să spunem că, mai ales în ultimii doi ani, între comunitatea greacă-ortodoxă şi armeană-ortodoxă, există un fel de neînţelegere în toate dar că care este mai mult sentimentală şi viscerală decât rezonabilă şi raţională. Astfel toate lucrurile chiar şi cele mai mici neînţelegeri sunt exagerate şi degenerează mai ales când este vorba de aceşti tineri seminarişti puţin focoşi. Sunt de acum patru sau cinci luni de când se întâmplă mereu ceva. Urez ca după acest ultim episod atât de scandalos, să facem toţi un pas înapoi. Sarcina noastră este şi aceea de a ajuta în acest sens”.

Cum este structurat şi împărţit Sfântul Mormânt?
• „Confesiunile principale sunt trei: sunt cea greacă-ortodoxă, cea catolică cu părinţii franciscani şi cea armeană-catolică. Apoi sunt alte trei biserici: copţii, sirienii şi etiopienii care însă au drepturi minore, să spunem astfel, cel puţin după terminologia statu-quo-ului. Biserica este împărţită, este fracţionată dar în general în propriile zone nu se întâmplă nimic. Problemele sunt în zonele comune precum capela Sfântului Mormânt, Rotonda care sunt gestionate împreună, problemele apar şi când sunt slujbele liturgice, fiind vorba de cine şi unde trebuie să facă ceva. Statu-quo-ul nu este o lege scrisă dar un ansamblu de consuetudini care, cel puţin în ultima vreme, sunt interpretate în mod diferit de cele două comunităţi”.

Care este rolul Custodiei franciscane, şi cu referire la cele întâmplate duminica trecută?
•”Noi, mulţumim lui Dumnezeu, suntem în afara acestei dispute, avem şi noi neînţelegerile noastre pe care însă le rezolvăm în mod diferit. Rolul nostru acum - fiind un al treilea neajuns, să spunem al treilea element - este acela de a media în acest caz între unul şi altul, a-i întâlni, a-i ajuta să rezolve neînţelegerea. Am în program o întâlnire cu patriarhul grec-ortodox, apoi vom vedea ce putem face cu armenii. E clar că, după aceste episoade, trebuie să continuăm; viaţa este mai tare decât orice, trebuie să se reia viaţa pentru a trăi împreună”.
 
Şi care sunt auspiciile?
• „Urarea mea este ca, cu un sănătos realism creştin, cum spun, certurile să se rezolve vorbind împreună şi nu aruncându-ne cu candelabre şi sfeşnice unii în alţii”.

Aici serviciul audio: