11 noiembrie: Sfântul Martin de Tours, model de caritate
(RV - 10 noiembrie 2008) Biserica îl comemorează la 11 noiembrie,
pe Sfântul Martin, episcop de Tours, unul dintre sfinţii cei mai renumiţi şi veneraţi
ai Europei.Este primul Sfânt care nu a fost martir şi totuşi
i s-a acordat o cinstire din partea Bisericii. Despre el s-a scris că a fost ostaş
fără voia lui, călugăr prin alegere şi episcop din ascultare
faţă de voinţa lui Dumnezeu exprimată prin glasul poporului credincios şi a păstorilor
Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea, i-a prezentat astfel profilul biografic
şi spiritual la întâlnirea cu credincioşii pentru rugăciunea „Angelus” duminică 11
noiembrie 2007. „Născut din părinţi păgâni în Panonia, în teritoriul actual al
Ungariei, în jurul anului 316, a fost îndreptat de tatăl spre cariera militară. Încă
adolescent, Martin a întâlnit Creştinismul şi, depăşind multe dificultăţi, s-a înscris
în rândul catehumenilor pentru a se pregăti la Botez. A primit Sacramentul în jurul
vârstei de 20 de ani, dar a trebuit să rămână încă multă vreme în armată, unde a dat
mărturie despre noul său mod de viaţă: respectuos şi înţelegător faţă de toţi, trata
servitorul său ca pe un frate şi evita petrecerile vulgare. Ieşind din serviciul militar,
s-a dus la Poitiers, în Franţa, la Sfântul episcop Ilariu. Hirotonit diacon şi preot
de către el, a ales viaţa monastică şi a dat naştere, împreună cu câţiva ucenici,
celei mai vechi mănăstiri cunoscute în Europa, la Ligugé. Aproximativ zece ani mai
târziu, creştinii din Tours, rămaşi fără păstor, l-au aclamat episcop al lor. De atunci
Martin s-a dedicat cu zel înflăcărat evanghelizării ţinuturilor rurale şi formării
clerului. Deşi îi sunt atribuite multe minuni, Sfântul Martin este renumit mai ales
printr-un act de caritate fraternă. Încă tânăr soldat, a întâlnit pe stradă un sărac
îngheţat şi tremurând de frig. A luat atunci propria mantie şi, după ce a tăiat-o
în două cu spada, i-a dat jumătate din ea acelui om. Noaptea i-a apărut în vis Isus,
zâmbind, învăluit chiar în acea mantie. (Notă:
- Ca o relicvă preţioasă, jumătatea de mantie pe care Martin a păstrat-o a fost aşezată
de către urmaşi într-o mică încăpere ce a primit numele de capelă -
de la cappa care în latina târzie înseamnă mantie, iar paznicului acestei
încăperi i s-a spus capelan).
Gestul de caritate al Sfântului
Martin se înscrie în aceeaşi logică, în acelaşi mod de a gândi care l-a făcut pe Isus
să înmulţească pâinile pentru mulţimile înfometate, dar mai ales să se lase pe sine
ca hrană pentru umanitate în Euharistie, semn suprem al iubirii lui Dumnezeu, Sacramentum
caritatis. Prin logica împărţirii cu alţii se exprimă în mod autentic iubirea pentru
aproapele. Să ne ajute Sfântul Martin să înţelegem că numai printr-o comună angajare
de împărtăşire, este posibil a răspunde marii provocări a timpului nostru: adică aceea
de a construi o lume de pace şi de dreptate, în care fiecare om să poată trăi cu demnitate.
Acest lucru poate avea loc dacă predomină un model mondial de autentică solidaritate,
în măsură să asigure tuturor locuitorilor planetei hrana, apa, îngrijirile medicale
necesare, dar şi munca şi resursele energetice, precum şi bunurile culturale, cunoştinţele
ştiinţifice şi tehnologice”.