La Roma, primul seminar organizat de Forumul catolico-musulman cu experţi din partea ambelor religii. Joi 6, audienţa cu Benedict al XVI-lea. Interviu cu cardinalul Tauran

(RV - 4 noiembrie 2008) „Iubirea de Dumnezeu, iubirea de aproapele”: este titlul şi subiectul de reflecţie al Forumului care, de marţi 4 până joi 6 noiembrie, vede confruntându-se 29 de exponenţi catolici şi 29 musulmani, în importanta şi aşteptata întâlnire găzduită la Roma de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios. În contextul indicat de tematica centrală, sunt aprofundate două subteme: marţi, cea privind „Fundamentele teologice şi spirituale”, iar miercuri se va trata despre „Demnitatea umană şi respectul reciproc”. Va reveni apoi lui Benedict al XVI-lea sarcina de a sigila lucrările în audienţa acordată participanţilor la Forum, prevăzută pentru joi dimineaţă, 6 noiembrie. Tot joi, dar în cursul după amiezii, Universitatea Gregoriană va găzdui o sesiune publică, în cadrul căreia va fi prezentată „Declaraţia finală” de către un participant catolic şi de un exponent musulman al Forumului.

Romilda Ferrauto, responsabila redacţiei franceze de la Radio Vatican a vorbit cu unul dintre protagoniştii acestei întâlniri, cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios:
• „Această întâlnire este consecinţa Scrisorii celor 138 de personalităţi musulmane care anul trecut fusese adresată capilor religioşi creştini şi în special Papei. Deci, această întâlnire fusese prevăzută. Dar ceea ce este important e faptul că ea permite înainte de toate să se facă o relectură a islamului din prisma celor două porunci: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele. Şi aceasta este ceva mai degrabă inedit. Totuşi, nu trebuie făcut din această scrisoare şi din acest Forum catolico-musulman un lucru extraordinar, ca şi cum s-ar începe să se dialogheze doar plecând de la această scrisoare a celor 138: noi suntem în dialog cu Islamul de mai mult de 1400 de ani. Apoi, de la Conciliul Vatican II am primit documentul Nostra aetate, care a trasat un drum încă mai precis pentru acest dialog. Aş zice că întâlnirea actuală este un nou capitol al unei lungi istorii”.

Cum au fost alese temele de reflecţie, şi de către cine? Ce procedură urmaţi pentru a le aprofunda? Şi ce gen de concluzie se prevede?
• „Temele au fost alese cu ocazia unei întâlniri pe care am avut-o în luna martie, anul acesta, cu o delegaţie a celor 138, la sediul Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios. Temele au fost alese de cele două delegaţii. Procedura, în schimb, pe care o urmăm, este una normală: catolicii expun punctul lor de vedere iar musulmanii pe al lor şi apoi urmează un dialog. Am rezervat mult timp dialogului, încât participanţii să se poată cunoaşte şi explica mai bine. Cred că în aceste două zile există timpul necesar pentru aprofundarea subiectelor supuse reflecţiei noastre. Ca formă conclusivă, este prevăzut un comunicat final comun”.

 
Dialogul dintre creştini şi musulmani a început de mai multe decenii. Care sunt subiectele pe care le-aţi înfruntat deja în aceste întâlniri?
• „Se vorbeşte câte puţin despre toate. Dar, pentru a spune adevărul nu putem zice - de exemplu - că avem un dialog teologic. Dialogul teologic este subînţeles dar nu este definit în mod tehnic nici realizat. În schimb, la nivelul chestiunilor etice, la nivel spiritual, în momentul în care sunt acţiuni comune, cu ocazia marilor catastrofe umanitare, există colaborare. Pentru a fi realist, aş zice că ceea ce contează cu adevărat este că în pofida dificultăţilor, cu toate crizele care uneori există, noi ne vorbim. Punţile nu au fost întrerupte şi cred că acest lucru este important”.

Ce răspundeţi celui care afirmă că raporturile cu musulmanii rămân încordate?
• „Raporturile dintre catolici şi musulmani depind mult de circumstanţele politice ale ţărilor în care islamul este religie majoritară. Cred că ceea ce duce la tensiune în raporturi este faptul că în lumea musulmană se asociază creştinismul cu Occidentul. Acest amestec este foarte periculos, deoarece atunci când responsabilii societăţilor occidentale iau decizii politice pe care musulmanii le consideră contrare intereselor lor, ei spun: ’Creştinii ne atacă, creştinii ne provoacă’. Iată ce provoacă tensiunea în raporturi.”

În unele ţări islamice, creştinii trăiesc o situaţie dificilă. Libertatea lor religioasă este limitată, atunci când nu este de-a dreptul negată. În ce mod Sfântul Scaun intervine pentru a ameliora soarta lor…?
• „Este datoria Sfântului Scaun să apere drepturile fundamentale când ele sunt ameninţate sau negate. Cum intervine Sfântul Scaun? Mai întâi amintim interlocutorilor noştri drepturile fundamentale ale persoanei: dreptul la viaţă, dreptul la libertatea de conştiinţă şi de religie şi toate celelalte drepturi legate de acestea. Apoi, fireşte, există canalul diplomatic. Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu multe ţări arabe. Este oricum un canal privilegiat. Apoi e dialogul nostru interreligios care ne permite să facem să se respecte drepturile şi aspiraţiile legitime ale fraţilor noştri în credinţă când ei devin obiect de persecuţie sau de violenţă. În orice caz, cred că - cum spun deseori - suntem ’condamnaţi’ la dialog. Nu avem altă alegere decât să păşim împreună sub privirea lui Dumnezeu. Toţi suntem în mers, suntem în drum spre Adevăr. Când ne găsim în situaţii dificile, nu trebuie să ne fie frică să spunem ceea ce credem, despre Acela în care credem. Nu trebuie să ne fie teamă de a denunţa violările drepturilor omului, oricare ar fi şi oriunde, încât adevărul să poată prevala şi nu forţa, astfel ca forţa dreptului să prevaleze asupra dreptului forţei”.
 
La Forum, ia parte şi Yahya Pallavicini, vicepreşedinte al COREIS, Comunitatea religioasă islamică italiană. Să-l ascultăm la microfonul lui Tracey McLure de la redacţia noastră engleză:
• „Găsirea unei mai mari inspiraţii pentru soluţii concrete care să poată salvgarda demnitatea acestei credinţe, demnitatea credincioşilor creştini şi musulmani, şi în toate domeniile vieţii şi societăţii contemporane, fie în activitatea publică, şcoală, educaţie, familie şi viaţa privată, muncă dezvoltarea persoanei umane şi a realizării tuturor calităţilor sale, a facultăţilor intelectuale, personale. A găsi o frăţietate şi mai conştientă şi mai eficace care să răspundă provocărilor din partea lumii contemporane şi riscurilor pe care post-modernismul sau secularizarea caută să le provoace pentru a împiedica ca această calitate spirituală să reuşească să lumineze persoanele de bunăvoinţă”.
 
Aici serviciul audio: