Moartea ne face să înţelegem că suntem în trecere; viaţa veşnică începe din această
lume în măsura în care ne deschdem spre Dumnezeu: Benedict al XVI-lea la Liturghia
de pomenire pentru cardinalii şi episcopii decedaţi în ultimele 12 luni
(RV - 3 noiembrie 2008) Moartea ne spune un lucru important, şi anume că toţi
în această lume suntem în trecere, destinaţi fericirii
veşnice în măsura în care intrăm în misterul iubirii lui Dumnezeu.
Este ceea ce a spus Papa luni dimineaţă în timpul Liturghiei, prezidate în bazilica
Sfântul Petru, pentru pomenirea cardinalilor şi episcopilor decedaţi în ultimele 12
luni. Duminică seară, Papa s-a dus în Grotele Vaticane unde s-a recules în rugăciune
pentru Pontifii decedaţi. • Secvenţe muzicale din timpul
Liturghiei. Benedict al XVI-lea a amintit cu „mare afecţiune” episcopii, arhiepiscopii
şi cardinalii care au trecut din această viaţă în decursul anului: între aceştia a
amintit cardinalii Stephen Fumio Hamao, Alfons Maria Stickler, Aloisio Lorscheider,
Peter Porekuu Dery, Adolfo Antonio Suárez Rivera, Ernesto Corripio Ahumada, Alfonso
López Trujillo, Bernardin Gantin, Antonio Innocenti şi Antonio José Gonzáles Zumárraga.
Noi îi credem şi îi simţim că trăiesc în Dumnezeul celor vii” - a afirmat - subliniind,
potrivit Cărţii Înţelepciunii (4,7-15), „că adevărata bătrâneţe venerabilă
nu este doar aceea dată de o viaţă lungă, ci înţelepciunea şi o existenţă curată,
fără răutate”: • „Şi dacă Domnul cheamă la sine un drept înainte de vreme, este
pentru că asupra lui are un plan de predilecţie necunoscut nouă: moartea prematură
a unei persoane dragi nouă devine o invitaţie la nu se opri şi trăi în mod mediocru,
dar la a tinde cât mai repede posibil la plinătatea vieţii…Lumea îl consideră norocos
pe cine trăieşte îndelung, dar Dumnezeu, mai mult decât la vârstă, priveşte la rectitudinea
inimii. Lumea acordă credit ’celor înţelepţi’ şi ’celor docţi’, în timp ce Dumnezeu
preferă pe ’cei mici’. Există deci „un contrast între ceea ce se prezintă privirii
superficiale a oamenilor şi ceea ce în schimb văd ochii lui Dumnezeu”. Dar aceste
două dimensiuni ale realităţii, cea marcată de caracterul provizoriu şi de aparenţă”
şi cea „profundă, adevărată şi veşnică” - a explicat Papa - „nu sunt puse într-o simplă
succesiune temporală, ca şi cum viaţa adevărată ar începe doar după moarte”: •
„În realitate, viaţa adevărată, viaţa veşnică începe deja în această lume, deşi în
cadrul precar al evenimentelor istoriei; viaţa eternă începe în măsura în care noi
ne deschidem spre misterul lui Dumnezeu şi îl primim în mijlocul nostru. Este Dumnezeu
Stăpânul vieţii şi în El ’trăim, ne mişcăm şi suntem’ (Fap 17,28).” Pe de
altă parte - a afirmat Benedict al XVI-lea - „în perspectiva înţelepciunii evanghelice
însăşi moartea este purtătoare a unei învăţături salutare, deoarece constrânge la
a privi în faţă realitatea”: • „Stimulează puternic la a recunoaşte caducitatea
a ceea ce apare mare şi puternic în ochii lumii. În faţa morţii pierde din interes
orice motiv de orgoliu uman şi iese în relief ceea ce valorează cu adevărat. Totul
sfârşeşte, toţi în această lume suntem în trecere. Numai Dumnezeu are viaţa în sine,
este Viaţa”.
Aşa cum Dumnezeu s-a dat nouă, la fel noi suntem chemaţi să ne
dăruim altora: este logica iubirii care ne face să trecem de la moarte la viaţă, cu
toate slăbiciunile noastre omeneşti. „Acest Cuvânt de viaţă şi de speranţă - a spus
în concluzie Papa - ne este de profundă încurajare în faţa misterului morţii, mai
ales când loveşte persoanele care nouă ne sunt cele mai dragi”: • „Dacă deci ne-a
întristat faptul că a trebuit să ne despărţim de ei, şi încă ne îndurerează lipsa
lor, credinţa ne umple de intimă mângâiere la gândul că, aşa cum a fost pentru Domnul
Isus, şi tot graţie Lui, moartea nu mai are putere asupra lor (cf Rom 6,9).
Trecând, în această viaţă, prin Inima milostivă a lui Isus au intrat ’într-un loc
de odihnă’ (Înţ 4,7). Şi acum ne este drag să ne gândim la ei ca fiind în compania
sfinţilor, uşuraţi, în sfârşit, de amărăciunile acestei vieţi, şi simţim chiar şi
noi dorinţa de a ne putea uni într-o zi unei atât de fericite companii”. •
Secvenţe muzicale din cadrul Liturghiei.