Ţinând cont de mulţimea sfinţilor, lumea nu este atât de urâtă şi rea cum pare: un mesaj de speranţă încredinţat de Papa credincioşilor reuniţi în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea "Angelus" în solemnitatea Tuturor Sfinţilor (text)

(RV - 1 noiembrie 2008) „Lumea ne apare ca o grădină în care Duhul lui Dumnezeu a suscitat cu admirabilă fantezie o mulţime de sfinţi şi sfinte, de orice vârstă şi stare socială, de orice limbă, popor şi cultură”. Este un mesaj de speranţă cel pe care Benedict al XVI-lea l-a încredinţat sâmbătă miilor de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, în solemnitatea Tuturor Sfinţilor potrivit calendarului roman sau latin.

Iată traducerea alocuţiunii lui Benedict al XVI-lea în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Celebrăm astăzi cu mare bucurie sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Vizitând o grădină botanică, se rămâne uimiţi în faţa varietăţii de plane şi de flori, şi ne vine spontan să ne gândim la fantezia Creatorului care a făcut pământul o minunată grădină. Un sentiment analog ne cuprinde când considerăm spectacolul sfinţeniei: lumea ne apare ca o „grădină”, unde Spiritul lui Dumnezeu a suscitat cu admirabilă fantezie o mulţime de sfinţi şi sfinte, de orice vârstă şi stare socială, de orice limbă, popor şi cultură.
Fiecare este diferit de altul, ci singularitatea propriei personalităţi umane şi a propriei carisme spirituale. Toţi însă poartă imprimat „sigiliul” lui Isus (cf Ap 7,3), adică amprenta iubirii sale, mărturisită prin Cruce. Sunt toţi în bucurie, într-o sărbătoare fără sfârşit, dar, la fel ca Isus, această ţel l-au atins trecând prin osteneală şi încercare (cf Ap 7,14) înfruntând fiecare propria parte de sacrificiu pentru a lua parte la slava învierii.

Solemnitatea Tuturor Sfinţilor s-a afirmat în decursul primului mileniu creştin ca celebrare colectivă a martirilor. Deja în anul 609, la Roma, papa Bonifaciu al IV-lea consacrase Panteonul dedicându-l Fecioarei Maria şi tuturor Martirilor. Acest martiraj, de altfel, îl putem înţelege în sensul larg, ca iubire pentru Cristos fără rezerve, iubire ce se exprimă în dăruirea totală de sine lui Dumnezeu şi fraţilor. Acest ţel spiritual, spre care toţi botezaţii sunt îndreptaţi, se atinge urmând calea „fericirilor” evanghelice, pe care liturgia ne-o indică în solemnitatea de azi (cf Mt 5,1-12a). Este aceeaşi cale trasată de Isus şi pe care sfinţii şi sfintele s-au sforţat să o parcurgă, deşi conştienţi de limitele lor omeneşti. În existenţa lor pământească, de fapt, au fost săraci cu duhul, îndureraţi din cauza păcatelor, blânzi, flămânzi, însetaţi de dreptate, milostivi, curaţi cu inima, făcători de pace, prigoniţi pentru dreptate. Şi Dumnezeu i-a făcut părtaşi la însăşi fericirea sa: au pregustat-o în lumea aceasta şi dincolo, se bucură de ea în plinătate. Acum sunt mângâiaţi, moştenitori ai pământului, săturaţi, iertaţi, îl văd pe Dumnezeu ai cărui fii sunt. Într-un cuvânt: „a lor este Împărăţia cerurilor” (cf Mt 5,3.10).

 
În această zi simţim reînsufleţindu-se în noi atracţia spre Cer, ce ne face să grăbim pasul pelerinajului nostru pământesc. Simţim aprinzându-se în inimile noastre dorinţa de a ne uni pentru totdeauna cu familia sfinţilor, la a căror slavă deja acum avem harul de a fi părtaşi.
Papa a citat aici un vers din unul din cele mai cunoscute cântece gen „spiritual”, ''Oh, when the saints go marching in'', „Când va veni ceata sfinţilor tăi, o cum aş vrea, Doamne, să fiu între ei!” Fie ca această frumoasă aspiraţie să poată arde în toţi creştinii şi să-i ajute să depăşească orice dificultate, orice teamă, orice tribulaţie! Să punem, dragi prieteni, mâna noastră în cea maternă a Mariei, Regina tuturor Sfinţilor şi să ne lăsăm conduşi de Ea spre patria cerească în compania duhurilor fericite „de orice naţiune, popor şi limbă” (Ap 7,9). Şi să unim deja în rugăciune amintirea răposaţilor noştri dragi pe care îi comemorăm mâine.

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea a adresat ca de obicei saluturi particulare în diferite limbi. În italiană, Papa a salutat miile de persoane, provenind din orice parte a peninsulei, care au participat la prima ediţie a „Cursei Sfinţilor”, promovată de Congregaţia Saleziană, şi care erau prezenţi în Piaţa San Pietro împreună cu primarul Romei, Gianni Alemanno. Papa a amintit că participanţii la Cursa Sfinţilor au avut ca punct de plecare şi sosirea San Pietro trecând pe la bazilicile Sfântul Ioan din Lateran, Sfântul Paul din afara Zidurilor şi Sfânta Maria cea Mare. Papa a spus că este bucuros de această nouă iniţiativă care exprimă bucuria dar şi osteneala „de a alerga” împreună pe calea sfinţeniei. Fie ca toată viaţa noastă să poată fi o „cursă” în credinţă şi în iubire, însufleţită de exemplul marilor martori ai Evangheliei!