Sinodul Episcopilor: interviu cu un participant de 28 de ani, din Asociaţia Cercetaşilor Catolici Italieni (AGESCI)

RV 23 oct 2008. Lucrările Sinodului Episcopilor pe tema "Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii" au continuat joi în Cercurile minore, cu analiza amendamentelor aduse Propoziţiilor Sinodale. După cum s-a mai spus, la actuala Adunare generală ordinară a Sinodului Episcopilor participă 253 de Părinţi Sinodali: cel mai înaintat în vârstă este patriarhul de Antiohia al maroniţilor, cardinalul Nasrlah Sfeir, care are 88 de ani, iar cel mai tânăr este episcopul Anton Leichtfried, 39 de ani, auxiliar al diecezei de Sankt Pölten, în Austria. Dar tinerii sunt prezenţi şi în rândul auditorilor, cum este Daniele Bòscaro, 28 de ani, şef de clan din asociaţia de cercetaşi catolici italieni AGESCI (Associazione Guide e Scouts Cattolici Italiani), acum la microfonul redacţiei centrale:

• "Experienţa noastră ne ajută să ducem Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa concretă: să ne gândim numai la contactul cu natura, la experienţa de comunitate, la educarea în spiritul slujirii. Cred că toate acestea sunt tot atâtea ferestre prin care putem introduce Cuvântul şi Mesajul lui Cristos în casa vieţii noastre, nu atât din considerente moraliste dar pentru că acest lucru poate da mai mult sens vieţii noastre. Vrem să lărgim mai mult acest orizont educativ în care credem cu tărie. Apoi, în cadrul asociaţiei noastre de cercetaşi catolici – AGESCI – în ultimii patruzeci de ani căutăm să aprofundăm formarea capilor prin intermediul taberelor de studiu despre Biblie, după care vor putea să lucreze mai departe cu copii de diferite vârste. Este vorba de tabere săptămânale, însoţite de un biblist, care permit o aprofundare ulterioară pe teme privind Cuvântul lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, sunt şi mici experimente, laboratoare de cateheză biblică, ce urmăresc deschiderea de noi frontiere şi asocierea Sfintei Scripturi la posibilitatea de a o vesti prin intermediul jocului, teatrului, a diferitelor forme de expresie care ne sunt caracteristice şi prin urmare sunt aproape de modul nostru de a face activităţi, practicabile în realitatea concretă cu copiii".

E de închipuit că participi pentru prima dată la un Sinod. Ce impresie ţi-a făcut Adunarea generală ordinară a episcopilor?
• "Mi-a plăcut mult faptul că s-au atins şi dezvoltat temele cele mai importante, probabil, şi că nu s-au ascuns problemele care sunt. Este foarte important acest lucru. Este normal că sunt şi foarte curios. Îmi doresc să existe şi capacitatea de a concretiza şi pune în practică soluţiile noi şi foarte inspirate".

Cum au reacţionat prietenii tăi când au aflat ştirea că tu vei participa la Sinod? Ce spun, ce îţi cer, cum vorbesc ei despre acest lucru?
• "Bine, dacă ţinem cont că nu există o cunoaştere suficientă despre ce este un Sinod, acesta fiind perceput ca un organism consultativ şi decizional pentru orientarea Bisericii în viitor. Am primit mult sprijin, am fost ajutat chiar în mod concret de comunitatea capilor de referinţă, dar apoi această participare a pus în mişcare dieceza, diferitele grupuri parohiale, prietenii cu care am avut plăcerea să împărtăşesc experienţe frumoase. Aş spune, astfel, că s-a verificat un acompaniament coral, de mari dimensiuni".

Sinodul durează trei săptămâni, trei săptămâni departe de casă şi cu simţul responsabilităţii. Ţi-a fost greu să accepţi?
• "Nu. Posibilitatea de a fi prezent la toate lucrările Sinodului este un element fundamental pentru a-i înţelege atât expunerea conţinutului cât şi diferitele propuneri care s-au făcut. Este evident că pentru mine înseamnă o lună de absenţă din viaţa de fiecare zi şi mai ales, a trebuit să lipsesc de la muncă, ceea ce arată că e vorba de o investiţie de mare importanţă. Dar cred că este o ocazie irepetabilă, drept care am răspuns cu mare seninătate şi încredere".

Ce aşteptări ai adus la Sinod din partea asociaţiei de cercetaşi catolici şi, în general, din partea tinerilor?
• "Pornesc de la această idee fundamentală că tinerii sunt adulţii creştini de mâine, drept care schimbările, problemele care apar – sunt tastele şi resursele în care trebuie să investim. Orizontul juvenil nu este altceva decât înclinarea spre creştinii de mâine şi de poimâine, aşadar, cu un viitor foarte apropiat. Mi-ar place idea ca în raportul cu tinerii, să nu fie atât predispoziţia de a-i învăţa cât mai ales de a-i însoţi, purtând Cuvântul lui Dumnezeu în viaţă, dar şi în marile alegeri de viaţă, care apoi, la această vârstă, sunt cele care determină direcţia vieţii. Cine are acces la acest domeniu, dă un "respiro" mai mare la viaţa care creşte şi, prin urmare, la Biserica de mâine".

Aici, serviciul audio: