Benedict al XVI-lea, la audienţa generală de miercuri, în Piaţa Sfântul Petru: Cristos înviat este în centrul planului de mântuire al lui Dumnezeu pentru omul, care uneori îl refuză cu trufie. Cateheza Papei inspirată din Scrisorile Sfântului Paul

(RV - 22 octombrie 2008) Dumnezeu are un plan de mântuire pentru om, care este chemat să adere la el pe calea trasată de Isus, centrul vieţii fiecărui creştin, chiar dacă uneori este refuzat. Este, pe scurt, învăţătura pe care Benedict al XVI-lea a propus-o în cateheza sa la audienţa generală de miercuri în Piaţa San Pietro, în prezenţa a circa 20 de mii de persoane. O cateheză, inspirată încă o dată din scrierile Sfântului Paul, în special din dimensiunea umană şi divină a lui Cristos, aşa cum reiese din învăţătura Apostolului.
Pe drumul Damascului, Sfântul Paul l-a întâlnit pe Cristos „viu, concret”, care a devenit din acel moment centrul vieţii şi al activităţii sale misionare. După acea întâlnire, a afirmat papa Benedict, singura preocupare pentru Apostol a fost aceea de a transmite primelor comunităţi creştine aceeaşi vitalitate a descoperirii sale: un Isus „persoană vie” în mijlocul fraţilor şi al ucenicilor săi, şi nu atât un nedistinct „subiect al unui mesaj doctrinar”.
• „Nu devine un principiu abstract. Este mereu persoana, Isus care m-a iubit şi s-a dat pe sine pentru mine, şi această persoană care mă iubeşte şi cu care pot vorbi, mă ascultă, îmi răspunde. Acesta este realmente principiul pentru a înţelege lumea şi a găsi drumul în istorie”.

„De aici, esenţialitatea caracteristică a cristologiei pauline, care dezvoltă profunzimile misterului cu o preocupare constantă şi precisă: de a vesti, desigur, pe Isus viu, învăţătura sa, dar de a vesti mai ales realitatea centrală a morţii şi învierii sale, drept culme a existenţei lui pământeşti şi rădăcină a dezvoltării succesive a credinţei creştine, a întregii realităţi a Bisericii”.

Toate Scrisorile Sfântului Paul, a explicat Papa, nu sunt altceva decât dezvoltarea gândirii sale cristologice. Plecând de la prima intuiţie: că acel Isus viu şi înviat despre care Apostolul vorbeşte comunităţilor din Corint, din Roma sau din Efes este acelaşi Isus care şi-a oferit propria viaţă pe cruce:
• „Potrivit Apostolului, învierea nu este un eveniment de sine stătător, separat de moarte: Cel Înviat este întotdeauna acela care, înainte, a fost răstignit (…) Paul îl prigoneşte pe Cristos în Biserică şi atunci înţelege că crucea nu este ’un blestem al lui Dumnezeu’, dar sacrificiu, jertfă pentru răscumpărarea noastră”.

Sfântul Paul, a continuat Pontiful, „este fascinat” de Cristos care, şi ca Înviat, poartă asupra sa semnele Pătimirii. În cursul vieţii sale, Apostolul neamurilor aprofundează legătura dintre „dimensiunea pământească” a lui Isus şi cea ’pre-temporală’, adică înainte de Întruparea sa. În special, a observat Benedict al XVI-lea, în Scrisoarea către Filipeni se găseşte una din reflecţiile cele mai consistente ale Noului Testament, unde Sfântul Paul descrie golirea, despuierea lui Cristos de firea sa divină pentru „a lua firea sclavului şi a se umili pe sine până la moarte şi încă moartea pe cruce:
• „Cristos, la fel ca Înţelepciunea, poate fi refuzat mai ales de stăpânitorii acestei lumi, încât se poate crea în planurile lui Dumnezeu o situaţie paradoxală, crucea, care se va schimba în cale de mântuire pentru tot neamul omenesc”.
Este vorba, a mai notat Pontiful, de o „înjosire” de „enormă”, de „crudă şi strivitoare absurditate”. Şi cu toate acestea, e vorba de un act de infinită iubire ce răspunde astfel trufiei lui Adam şi aroganţei oamenilor de la turnul lui Babel, şi îi învaţă pe creştinii de azi în ce consistă „planul de mântuire” la care Dumnezeu îl cheamă pe om”:
• „Gestul Fiului lui Dumnezeu este exact contrariul: nu orgoliul, ci umilinţa, care este realizare a iubirii, iar iubirea e divină; ei îi urmează acea înălţare la cer la care Dumnezeu ne atrage cu iubirea sa”.

În momentul saluturilor particulare, adresate grupurilor de credincioşi adunaţi între colonadele lui Bernini, Benedict al XVI-ea a avut, între altele, un gând special pentru voluntarii diecezani însărcinaţi cu promovarea susţinerii economice a Bisericii. Papa i-a încurajat să continue strădania lor de a trezi în credincioşi o coresponsabilitate activă şi solidară pentru viaţa şi necesităţile Bisericii. Între colocviile scurte avute de Pontif la terminarea audienţei, de semnalat cel avut cu preşedintele parlamentului Emiratelor Arabe Unite, Abdul Aziz Al Chubais, însoţit de alţi trei exponenţi.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale, de miercuri în Piaţa San Pietro, imediat după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru în limba latină, binecuvântare ce ajunge astfel al toţi ascultătorii noştri.

Aici serviciul audio: