Sanctuarul din Pompei să fie deschis lumii ca centru de iradiere a Rozariului şi loc de mijlocire pentru pace între popoare: Benedict al XVI-lea la încheierea vizitei sale în citadela Mariei

(RV - 20 octombrie 2008) Sanctuarul de la Pompei să fie „deschis lumii întregi ca centru de iradiere a rugăciunii Rozariului şi loc de mijlocire pentru pace între popoare”: cu aceste cuvinte, pronunţate duminică după amiază în timpul recitării Rozariului, Benedict al XVI-lea şi-a încheiat vizita la Pompei. Deosebit de călduroasă a fost primirea din partea credincioşilor care au alergat să se roage împreună cu succesorul lui Petru.

Serviciul trimisului nostru, Sergio Centofanti:
• „Papa înainte de a intra în Sanctuar s-a rugat la mormântul Fericitului Bartolo Longo. Apoi, a condus rugăciunea mariană în faţa imaginii Sfintei Fecioare Maria a Rozariului: o icoană din secolul al XVII-la cu o istorie imprevizibilă cea de la Pompei. Bartolo Longo a găsit întâmplător această pictură în ulei la Napoli, în 1875: era abandonată, ştearsă, roasă de molii. Nu ar fi voit să o ia, întrucât prea deteriorată, însă promisese lucrătorilor câmpului de la Pompei că seara aveau să recite Rozariul în faţa unui tablou al Fecioarei. Icoana era prea mare pentru o putea lua cu el în tren, de aceea, în lipsa altui mijloc de transport, a fost adusă într-un car de transportat gunoi. Dar va putea fi expusă veneraţiei din partea publicului doar peste un an, după o primă restaurare: era în ziua de 13 februarie 1876. În acea zi, o fetiţă epileptică, judecată incurabilă de către celebrul profesor Antonio Caldarelli, încredinţată de mătuşa ei Fecioarei Maria, se vindecă în mod miraculos. Începe astfel istoria Noului Pompei, o istorie - a afirmat Benedict al XVI-lea în meditaţia sa - devenită posibilă graţie Rozariului, rugăciune care îi face pe credincioşi „să crească în intimitatea cu Isus” învăţând „la şcoala Fecioarei Sfinte să facă mereu voinţa lui Dumnezeu”.

Papa a îndemnat la răspândirea aceste rugăciuni, mai mult chiar „să fie autentici apostoli ai Sfântului Rozariu”.
• „Dar pentru a fi apostoli ai Rozariului, trebuie să trăim personal frumuseţea şi profunzimea acestei rugăciuni simple şi accesibile tuturor. E nevoie, înainte de toate, a se lăsa conduşi de mână de Fecioara Sfântă pentru a contempla chipul lui Cristos: chip radios de bucurie, luminos, dureros şi glorios. Cine, asemenea Mariei şi împreună cu Ea, păzeşte şi meditează asiduu misterele lui Isus, îşi însuşeşte din ce în ce mai mult simţămintele sale şi se conformează Lui”.

Rozariul - a explicat papa Benedict - este şcoală de contemplaţie şi de tăcere”.
• „La prima vedere, ar putea părea o rugăciune ce acumulează cuvinte, greu deci de împăcat cu tăcerea ce este pe bună dreptate recomandată pentru meditaţie şi contemplaţie. În realitate, această repetiţie cadenţată a rugăciunii Bucură-te Marie nu tulbură tăcerea interioară, din contra, o cere şi o alimentează”.

O tăcere ce lasă să iasă la iveală, prin cuvintele noastre, unicul Cuvânt necesar, cel al lui Dumnezeu:
• „Astfel, recitând Bucură-te Marie e necesar a fi atenţi pentru ca glasurile noastre ’să nu acopere’ pe cel al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu prin tăcere, ca ’adierea unui vânt lin’ (1 Rg 19,12). Cât este de important, de aceea, a îngriji această tăcere plină de Dumnezeu, atât în recitarea personală, cât şi în cea comunitară!”

Papa a amintit apoi „dimensiunea apostolică a Rozariului, o dimensiune pe care Fericitul Bartolo Longo a trăit-o intens, trăgând din ea inspiraţie pentru a întreprinde în acest ţinut atâtea opere de caritate şi de promovare umană şi socială”:
• „În afară de aceasta, el a voit acest sanctuar deschis lumii întregi, ca centru de iradiere a rugăciunii Rozariului şi loc de mijlocire pentru pace între popoare. Dragi prieteni, amândouă aceste finalităţi: apostolatul carităţii şi rugăciunea pentru pace, doresc să le confirm şi să le încredinţez din nou angajării voastre spirituale şi pastorale”.

Apoi, între aplauzele celor prezenţi, Papa - în semn de devoţiune şi încredinţare - a oferit Sfintei Fecioare un Trandafir de aur. În fine, a adresat ultimul salut credincioşilor afară, la ieşirea din sanctuar: „Rămân mereu cu inima aproape de voi, de acest frumos Sanctuar, de această lume, plină de credinţă, de entuziasm şi de caritate! Să rămânem credincioşi Sfintei Fecioare şi astfel suntem fideli păcii şi carităţii”.

Aici serviciul audio: