Bucuria Papei şi a Părinţilor sinodali pentru istorica intervenţie a patriarhului ecumenic ortodox Bartolomeu I la Vesperele de sâmbătă în Capela Sixtină

(RV - 19 octombrie 2008) Profundă bucurie şi gratitudine au fost exprimate de papa Benedict al XVI-lea după discursul patriarhului ecumenic Bartolomeu I la terminarea Vesperelor celebrate sâmbătă după amiază în cadrul sugestiv al Capelei Sixtine sub marea frescă a Judecăţii universale de Michelangelo.
• Secvenţe musicale din timpul celebrării vesperale.
A fost pusă în evidenţă oportunitatea pentru un Patriarh ecumenic ortodox, pentru prima dată, de a se adresa unui Sinod catolic, Sinodului Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu ce se desfăşoară în Vatican.
Da, este prima dată în istoria Bisericii când unui Patriarh ecumenic îi este oferită posibilitatea de a se adresa unui Sinod al episcopilor Bisericii catolice romane. A subliniat cu tărie la începutul amplei sale expuneri Bartolomeu I:
• „We regard this as a manifestation of the work of …
“Considerăm aceasta ca o manifestare a lucrării Duhului Sfânt care călăuzeşte Bisericile noastre spre relaţii reciproce mai strânse şi mai profunde, un pas important spre refacerea deplinei noastre comuniuni”.

O oportunitate datorită căreia „cresc - a spus - speranţele noastre ca va veni ziua în care cele două Biserici ale noastre vor converge pe deplin în privinţa rolului primatului şi al sinodalităţii în viaţa Bisericii, cărora Comisia noastră teologică comună îi consacră actualmente studiile sale”. Apoi patriarhul ecumenic Bartolomeu a tratat trei aspecte privitoare la tema Sinodului despre Cuvântul lui Dumnezeu: ascultarea şi proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi; a vedea Cuvântul în natură şi mai ales în frumuseţea icoanelor; a atinge şi împărtăşi Cuvântul în comuniunea sfinţilor şi în viaţa sacramentală a Bisericii.

La încheierea amplei expuneri, gratitudine profundă a fost exprimată de Papa, care a vorbit liber, adică fără un text pregătit în prealabil: o recunoştinţă dovedită şi de aplauzele Părinţilor sinodali, „expresie a unei experienţe vii a comuniunii noastre”. Gratitudine pentru bogăţia expunerii, cu multele referinţe la Părinţii Bisericii, şi chiar pentru marele realism creştin care face să se vadă provocările puse de timpul nostru. „În acest moment - a spus papa Benedict - am trăit într-adevăr Sinodul”.
• „Şi aceasta a fost şi o experienţă de bucurie de unitate, poate nu perfectă dar adevărată şi profundă. M-am gândit - a continuat Papa adresându-se Patriarhului ecumenic: Părinţii voştri, pe care i-aţi citat pe larg, sunt şi Părinţii noştri, ai noştri sunt ai voştri. Dacă avem Părinţi comuni, cum am putea noi să nu fim fraţi?”

 
În centrul expunerii Patriarhului ecumenic s-a aflat raportul dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi cele cinci simţuri ale omului. De fapt, în creştinism, Scriptura a fost percepută întotdeauna ca realitate vie. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie deci ascultat, trăit, întrupat şi împărtăşit. Textul este în serviciul cuvântului pronunţat. Este vorba înainte de toate de o comunicare orală şi directă, făcută pentru a avea un efect, a cărei acţiune depinde şi de dispoziţia specifică personală. Important este apoi ca cine îl ascultă să se angajeze pentru binele umanităţii, împotriva rasismului, a fundamentalismului, pentru eradicarea sărăciei şi promovarea toleranţei religioase, pentru tutelarea mediului înconjurător.

Cuvântul lui Dumnezeu se poate vedea în icoane, „amintire vizibilă” a chemării noastre cereşti. „Icoanele - a spus Patriarhul ecumenic - subliniază misiunea fundamentală a Bisericii de a recunoaşte că toate persoanele şi lucrurile sunt create şi chemate să fie bune şi frumoase”. Dar cuvântul lui Dumnezeu îşi află deplina încarnare mai ales în Sacramentul Sfintei Euharistii, unde Cuvântul se face trup, carne, „ne permite nu numai să-l vedem, dar şi să-l atingem cu mâinile noastre… şi să-l facem parte a trupului şi sângelui nostru”.

Apoi Cuvântul lui se oglindeşte în iubirea sfinţilor. Dar tuturor le este adresată invitaţia „să atingă lumea cu forţa mistică a Cuvântului lui Dumnezeu”, lucrare pentru care este necesară o profundă convertire. A fost subliniată deci necesitatea comună de a evangheliza:
•„The Church needs therefore to redescover the Word of God...“Biserica, aşadar, are nevoie să redescopere Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare generaţie şi să-l facă să iasă la iveală cu reînnoită vigoare şi convingere şi în lumea noastră contemporană căreia, în adâncul inimii, îi este sete de mesajul lui Dumnezeu de pace, speranţă şi iubire”.
O amplă expunere, spuneam, încheiată cu o invocaţie către Duhul Sfânt, pentru ca dincolo de eforturile noastre, a afirmat patriarhul Bartolomeu I, să putem avea certitudinea că Spiritul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, fiind alături de noi ca Avocat şi Mângâietor”
 
Aici serviciul audio: